Franţa îşi deschide larg, în faţa cinematografiei mondiale, toate decorurile sale, de la cele mai prestigioase la cele mai insolite, precum castele, garnituri de metrou, tribunale şi spitale, încercând astfel să îi atragă pe producătorii din străinătate. Regia transporturilor pariziene (RATP), care primeşte 60 de filmări pe an, dintre care jumătate sunt pentru lungmetraje, dispune de o staţie de metrou fantomă, Porte des Lilas, care poate fi închiriată cu ziua, pentru diverse reconstituiri istorice. Punerea la dispoziţie a decorurilor din metroul parizian poate aduce 200.000 de euro într-un an bun, spune Karine Lehongre-Richard, care coordonează filmările pentru această regie. ”Este şi o bună reclamă pentru RATP, care devine indisociabilă de oraş”, a explicat aceasta. Pentru Olivier-René Veillon, director al comisiei pentru film din Ile-de-France, toate marile situri patrimoniale sunt deschise astăzi pentru regizori. ”Avem 2.500 de decoruri, dintre care 50 se află în situl istoric al Castelului de la Versailles, o veritabilă vedetă în topul locurilor de filmat, la fel ca Turnul Eiffel, cheiul Senei şi Jardin du Palais-Royal din centrul Parisului”, a subliniat acesta.

Circa 1.500 de turnări de filme, emisiuni de televiziune şi reclame sunt realizate în fiecare an în regiunea pariziană, dintre care 1.000 au loc la Paris, care, pentru americani mai ales, îşi păstrează o puternică imagine romantică. Filmările aduc circa zece milioane de euro pe an pentru monumentele publice, estimează Sylvain Leclerc, de la Agenţia Patrimoniului Imaterial al Statului (APIE). În 2012, 494 de turnări de filme şi lungmetraje de televiziune au fost realizate în situri publice referenţiate de APIE, în comparaţie cu 333 în 2011 şi 48 în 2009. Ministere, tribunale, spitale şi chiar închisori primesc în prezent aceşti bani plătiţi pentru filmări, o măsură care le încurajează să primească echipele de filmare în clădirile lor. Tarifele practicate sunt de acum fixate pentru a asigura lizibilitatea costurilor şi, chiar dacă interesul principal al multor situri se referă mai degrabă la imaginea pe care o vor genera filmările decât la încasări, acestea reprezintă uneori venituri substanţiale, afirmă Olivier-René Veillon.

Muzeul Luvru a primit aproape un milion de vizitatori suplimentari după lansarea, în 2006, a filmului ”Codul lui Da Vinci”, turnat parţial în această instituţie. Potrivit Commission Nationale du Film France, ţările europene şi Rusia se află la originea a 54% dintre producţiile străine turnate în Franţa. În schimb, piaţa americană şi cea asiatică, reprezentând 20%, respectiv 22% din piaţa mondială, atrag cel mai mare interes, datorită puternicului potenţial de creştere pe care îl au. China reprezintă 8% din turnări, fiind o piaţă în creştere de trei ani. ”Piaţa chineză reprezintă o mare miză pentru noi”, a confirmat Olivier-René Veillon, pentru care chinezii sunt deosebit de atraşi de ”arta de a trăi” a francezilor. ”Adoră castelele”, spune acesta, subliniind că aproximativ 150 de castele sunt disponibile în regiunea pariziană pentru astfel de filmări. Reducerile fiscale deosebit de atractive din Canada şi Marea Britanie fac adeseori ca producătorii să se îndrepte spre aceste ţări atunci când dispun de bugete mari. Pe lângă scenarişti, Franţa îi atrage însă şi pe publicitari. Japonezii, cuprinşi de o pasiune absolută pentru Vexinul francez, regiune din nord-vestul ţării, au recurs cu regularitate la peisajele zonei, făcute celebre de impresionişti, pentru a turna reclame la automobile. Chinezii l-au angajat recent pe Leonardo DiCaprio pentru opt zile de filmări în faţa bisericii pariziene Saint-Augustin, pentru un spot publicitar de 30 de secunde în care starul hollywoodian trebuie să laude meritele unui telefon inteligent.