Summit-ul G4 de sîmbătă a dus la o înmulţire a angajamentelor în favoarea unităţii, dar situaţia băncilor europene este în continuare critică, iar consecinţele economice ale crizei financiare se anunţă foarte grele. Reuniunea de la Paris, organizată de şeful statului francez, a cărui ţară deţine preşedinţia UE, le-a permis liderilor celor mai puternice patru state europene să afişeze o unitate de faţadă, pentru a încerca să liniştească opinia publică. Franţa, Germania, Marea Britanie şi Italia au anunţat măsuri pentru combaterea crizei financiare, luîndu-şi angajamentul de a susţine instituţiile financiare europene aflate în dificultate. Dar, aşa cum a subliniat directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, soliditatea zonei euro va fi pusă la grea încercare.

Criza financiară evidenţiază diferenţele dintre SUA şi UE, atît în ceea ce priveşte abordarea, cît şi mijloacele. Izbucnită în SUA, criza a afectat în primă fază băncile şi instituţiile financiare din această ţară. Trezoreria americană a lansat, la începutul anului 2008, un proces de scădere accentuată a taxelor şi şi-a sporit iniţiativele pentru a le asigura instituţiilor financiare lichidităţile de care aveau nevoie. Cînd situaţia s-a agravat, la mijlocul lunii septembrie, autorităţile americane nu au ezitat să ia măsuri drastice, ca naţionalizarea de facto, ceea ce contravine motto-ului său liberal. Această politică a dus la crearea Planului Paulson pentru salvarea băncilor, care a fost adoptat de Congres după negocieri dificile. În UE, Banca Centrală Europeană, susţinătoare vehementă a luptei împotriva inflaţiei, nu şi-a schimbat poziţia, iar propunerile pentru înfiinţarea unui fond european pentru susţinerea băncilor au fost criticate imediat de Germania. Dezbaterea se poartă, în primul rînd, în jurul gradului de flexibilizare al Pactului de Stabilitate European. Adoptat în 1997, amendat în 2005, pactul impune ţărilor din zona euro restricţii bugetare puternice. Pledînd pentru luarea în calcul a circumstanţelor excepţionale prevăzute de pact, Franţa a luat act de severitatea crizei economice care se anunţă. Această clauză nu poate să se aplice decît în cazul unei creşteri negative sau unei perioade prelungite de creştere slabă. Noile previziuni economice mondiale, pe care FMI le va publica în următoarele zile, vor valida, cu siguranţă, această analiză. Anterior, FMI se aştepta la o creştere de 3,9% pe plan mondial în 2008 şi 3,7% în 2009, din care 1,3% în 2008 şi 0,7% în 2009 pentru SUA şi 1,4%, respectiv 0,9% pentru zona euro. Pe lîngă scăderea veniturilor, din cauza scăderii creşterii, unele state membre vor trebui să mobilizeze resurse bugetare importante pentru a salva băncile. Statul german intenţiona să contribuie cu 26,5 miliarde de euro pentru refinanţarea Hypo Real Estate, înainte ca planul să eşueze sîmbătă seara. Noua factură va fi, cu siguranţă, mai ridicată, în condiţiile în care autorităţile de la Berlin nu dispun de o marjă de manevră bugetară importantă.