Autorităţile franceze trebuie să înceteze evacuările forţate, care afectează anual mii de romi şi au consecinţe dezastruoase asupra stării de sănătate, nivelului de educaţie şi posibilităţii acestora de a-şi asigura un standard de viaţă corespunzător, arată Amnesty International într-un raport dat publicităţii ieri. ”Chased away: Forced evictions of Roma in the Ile-de-France” (Goniţi: Evacuările forţate ale romilor în Ile-de-France), axat pe zona din jurul Parisului, relevă impactul negativ pe care îl au evacuările forţate asupra vieţii romilor nomazi şi eşecul autorităţilor franceze de a ţine cont de standardele internaţionale privind drepturile omului, atunci când dispun aceste evacuări. ”Noul guvern francez a luat nişte măsuri pozitive privind situaţia romilor nomazi. Tonul şi abordarea s-au îmbunătăţit faţă de anii anteriori, în care romii erau în mod deschis stigmatizaţi de către guvern. Cu toate acestea, practica evacuărilor forţate a continuat în acelaşi ritm alarmant ca înainte”, a spus John Dalhuisen, director de programe pe Europa şi Asia Centrală la Amnesty International.

AI susţine că din cei 15.000 de romi care locuiesc estimativ în Franţa, cei mai mulţi provin din România şi din Bulgaria. În calitate de cetăţeni europeni, dar nu şi francezi, nu pot sta în Franţa mai mult de trei luni, dacă nu au un loc de muncă sau nu pot dovedi că se pot întreţine singuri. Totuşi, în calitate de cetăţeni UE, chiar dacă sunt expulzaţi, rămân liberi să se întoarcă şi mulţi au făcut acest lucru, în repetate rânduri. În Franţa nu sunt suficiente locuinţe şi adăposturi pentru toţi cei care au nevoie, însă romii sunt vulnerabili în special la încălcări ale dreptului la o locuinţă adecvată, căzând, ca şi în restul Europei, victime ale prejudecăţilor şi discriminării. Astfel, timp de luni sau chiar ani de zile, ei trăiesc în tabere, în condiţii precare, cu teama evacuării. Pentru că Franţa nu a reuşit să încorporeze în legislaţia internă standardele internaţionale privind drepturile omului ce se opun evacuărilor forţate, aceste acţiuni au loc, de obicei, fără informări prealabile corespunzătoare, consultări sau anunţarea locuitorilor taberelor improvizate, mai arată Dalhuisen, adăugând că, de cele mai multe ori, nu se asigură locuinţe alternative şi familii întregi rămân fără adăpost, neputând decât să se mute într-o altă tabără improvizată. Taberele vizitate de delegaţi ai AI prezentau toate, indiferent de mărime şi dotări, un foarte mare risc pentru sănătatea locuitorilor, din cauza lipsei de apă curentă, toalete şi serviciului de ridicare a gunoiului, fiind adesea infestate cu şobolani. Evacuările repetate nu fac însă decât să exacerbeze aceste probleme.

În august anul acesta, Guvernul francez a emis o circulară în care făcea o serie de recomandări de măsuri care ar trebui luate înaintea şi în timpul evacuărilor. Aceste măsuri sunt însă discreţionare, nu sunt aplicate integrat şi nu au scopul de a pune capăt evacuărilor forţate. Guvernul francez se consultă în prezent cu organizaţii neguvernamentale, inclusiv Amnesty International, pentru elaborarea unui plan naţional pentru asigurarea accesului la locuinţe şi adăposturi de urgenţă celor care au nevoie. Cu toate acestea, în ciuda unor iniţiative pozitive în unele departamente, evacuările forţate continuă să aibă loc în toată ţara.