La începutul mandatului său, prezidentul a lansat în politică modelul frăţiei bahice. Începînd cu “Golden Blitz”, mai multe unităţi de alimentaţie publică au introdus politica şi derivatele sale în meniul casei. La “Golden Blitz”, de pildă, sînt consacrate deja întîlnirile secrete stropite din belşug cu şpriţ de vară. Aici, după cum istoria contemporană o atestă, s-au cimentat numeroase frăţii bahice de conjunctură. Unele au ţinut numai pînă la aflarea rezultatelor de la alegerile locale. Momentul ieşirii preşedintelui, cu Blaga de gît, dintr-o cîrciumă la şosea ilustrează cît de trecătoare poate fi frăţia bahică. Azi, ca să zic aşa, gîngureau ca două pitulici, două mari, că noi nu bem mici, a doua zi, stupoare, plîngeau şi se înjurau. Frăţia bahică este una dintre cele mai scurte frăţii. De multe ori, ea dispare în ritmul în care se risipeşte mahmureala. Bă, tu cine naiba eşti? Păi, am băut împreună toată noaptea... Marş d’acilea că puţi îngrozitor! Trag concluzia că frăţia bahică nu este întotdeauna plăcută şi confortabilă. Îi aud pe cîte unii cum se plîng. Am băut cu cutare pînă mi-a venit rău... De ce? Am nevoie de serviciile lui. Sau: Am fost la o nuntă de ţopîrlani. Aveau ăia o pişoarcă de vin! Ai băut tu aşa ceva? Nu am avut încotro, pentru că ei împart terenurile care mă interesează... Frăţia bahică cere foarte multe sacrificii, capacitate mare la băut şpriţ de vară şi inhalat fum de ţigară. Totuşi, în politică, frăţia bahică, mai mult dezbină decît îmbină. Auzim deseori şlagăre de genul: Băsescule, să ne ierţi, cînd am făcut Alianţa, eram beţi! DA. Viaţa politică este măsurată de nenumărate astfel de frăţii. Unele se sudează după beţii crunte. Sînt cîţiva lideri politici care s-au remarcat prin expresivitatea aparte a frăţiei lor bahice. Spun vorbe de duh. Se urcă beţi mangă la volan, după ce oamenii lor pierd alegerile sau echipa favorită de fotbal este atacată cu brichete. Fraţii bahici din politichia noastră susţin că dumnealor deţin adevărul absolut, pentru simplul fapt că el s-ar afla în vin... De vreme ce îndoaie vinul cu apă, după reţeta stas a şpriţului de vară, să-i spună lui mutu chestia asta cu adevărul! Frăţia băhică ţine loc şi de politică guvernamentală, cu toate cele ce derivă de aici. De pildă, ce impresie poate să-ţi facă un prim ministru care o ia tot timpul pe contrasens? Nimerind pe arătură, domnia sa, care izvorăşte dintr-o frăţie bahică mult mai selectă decît cea a preşedintelui, vrea să ne convingă că este preocupat de soarta agriculturii în UE. Aiurea. Discursurile unor politicieni sînt tot mai alambicate de la o perioadă la alta a istoriei noastre contemporane. Indivizii în cauză fac politică lîngă alambicul de ţuică. Frăţia bahică este invocată adeseori în situaţii de criză sau erori. Ca să justifice o decizie tîmpită, politicienii se scuză că erau în stare de ebrietate avansată. De fapt, aceasta este starea naturală a unora dintre ei. Nu e o ruşine, în condiţiile în care şpriţul de vară s-a afirmat plenar în viaţa noastră politică, unde nu izbîndeşti, nu promovezi şi nu candidezi dacă nu faci parte din frăţia bahică! Ca orice gaşcă politică, şi frăţia bahică se poate rupe, în ciuda jurămintelor făcute la început. Se trece foarte uşor de la frăţie la duşmănie, de la bezele la înjurături. De regulă, finalul sună cam aşa: Ai uitat, băi, animalule, că eu ţi-am pus halba cu şpriţ de vară în mînă! Ce-i drept, la noi, toată lumea uită de la pahar pînă la fundul sticlei!