Pentru Traian Băsescu şi acoliţii săi, alegerile prezidenţiale nu mai reprezintă un punct bifat. Miza pusă în joc la sfîrşitul acestui an le-a luat piuitul pedeliştilor. După ce au fost coborîţi cu picioarele pe pămînt de doamna Ridzi, şi-au scurtat nasul. De necrezut, le-a intrat şi ciocul la apă, pînă mai ieri, arma lor mortală! Chiar şi în materie de tupeu remarc unele oscilaţii. Prezidentul a dat-o pe bune cu campania electorală. Nu se mai fandoseşte şi nu mai face fiţe de domnişoară de pension pe acest subiect. Ca atare, nu mai iartă nicio adunare populară şi niciun festival, chiar dacă este dedicat tufei de Veneţia. Într-o acută criză de inspiraţie, a revenit la sloganul său de acum cinci ani. E drept, o spune cu jumătate de gură, dar are tupeul să ne ureze să… trăim bine! Cum am trăit şi pînă acum? După care, firesc, în stilul său inimitabil, hăhăie de răsună valea. Îmi imaginez că, în secunda următoare, se laudă singur: ”Ce-mi plac bancurile mele!”. În ciuda numeroaselor gesturi teribiliste la care asistăm în ultima vreme, se simte că pe preşedinte l-a apucat bîţîiala de frica alegerilor. E nervos din cale afară, chiar şi atunci cînd rîde într-o profundă notă de falsitate. Ori de cîte ori este întrebat de cazul Ridzi, doamna cu “fitzi”, se schimbă la faţă, de parcă ar vrea să-i dea un cap în gură ziaristului iscoditor şi enervant ca orice găozar eminent. Cu prilejul vizitelor de lucru de pe şantierele patriei se încurajează singur. Cu mult înainte de debutul campaniei electorale şi-a luat în serios rolul preferat - salvatorul naţiunii. Sigur, domnia sa nu şi-a anunţat candidatura pentru un nou mandat, dar se vede de la o poştă că-i arde, cum se spune, buza. Frica de alegerile prezidenţiale s-a propagat şi în teritoriu. La Constanţa, PD-L a dat alarma pentru situaţii de urgenţă. După cum am anticipat, starea de linişte, una aparentă, evident, este pe cale de a se risipi. Cei care moţăiau în front au fost treziţi de ţipătul strident al sirenei lui Vasile Roaită, zis şi Boc. Mesajul este unul scurt şi cuprinzător. “Dacă Traian Băsescu pierde alegerile, ne-am dus pe copcă! Unul după celălalt, cu nasul în fund…” Corect. Primii pe care conducerea partidului s-a grăbit să pună biciul sînt noii directori. Mai repede decît se aşteptau, mahării investiţi politic sînt chemaţi la ordinul partidului. “Gata cu trîndăveala, vin alegerile prezidenţiale! La muncă, domnilor directori, că destul aţi stat la mînă întinsă!” Să nu credeţi că e vorba aici de revoluţionarea domeniilor de activitate de care răspund. Nuuuuu, nici vorbă! Nici măcar de găsirea unor soluţii pentru ieşirea din criză. În pasul în care ne balansăm, nu interesează pe nimeni fleacurile gen relansarea producţiei sau basmele cu noile locuri de muncă. Instituţiile cu pedelişti în frunte au un singur obiectiv - la al nu ştiu cîtălea Congres, Băsescu reales! Altfel, pa, pa şi nu am cuvinte! Săracii şefuleţi, nici nu au avut timp să-şi aşeze fesele pe fotoliile catifelate. Abia şi-au găsit măsura pentru a-şi ieşi din pene şi pentru a-şi arăta mărgelele de curcani încrezuţi. Chiar dacă o dau pe portativul portocaliu, se laudă peste tot: ”Sîc, bre, nu ai mărgele roşii ca ale mele!” Cu alte cuvinte, ca să nu mai lungim suspansul la infinit, PD-L Constanţa a dat adunarea pe platou. La acest moment, e alarmă de gradul zero. Prin ricoşeu, se înţelege de la sine că soarta fiecărui pedelist depinde de destinul prezidenţial al lui Traian Băsescu. La rîndul său, şi prezidentul depinde de capitalul electoral al PD-L. Cei doi protagonişti sînt, practic, în aceeaşi barcă. Mînaţi din urmă de frica de prezidenţiale, vîslaşii partidului trebuie musai să se pună pe treabă. Morala este una singură. Cine se culcă pe urechea dreaptă a feştelit-o! În perioada pe care o avem de parcurs pînă la prezidenţiale, una de adînci prefaceri, strategii se bazează pe morala proverbului cu… morcovul.