Gabriel Daraban este candidat la alegerile europarlamentare, reprezentând organizația municipală ALDE Constanța. De profesie inginer, absolvent al Politehnicii din București, dar și absolvent al Universității „Ovidius”, Gabriel Daraban este ceea ce se se poate numi, într-un limbaj plastic, un fiu al Constanței. Fiul unei figuri emblematice a Bătrânului Tomis -Aurel Daraban, fostul director al Șantierului Naval Constanța, Gabriel Daraban este căsătorit, are doi copii și o carieră de succes. În prezent, este directorul comercial al Oil Terminal Constanța, avand o experienta de peste 18 ani in domeniul energetic dar si in domeniul transporturilor si infrastructurii portuare, Gabriel Daraban este președintele interimar al organizației municipale ALDE Constanța și un nume de referință printre liberalii constănțeni, cei care au ales să îl urmeze pe Călin Popescu Tăriceanu.

Reporter: De ce pasul de la inginerie și afaceri, la politică? Și de ce candidat la alegerile europarlamentare pe poziția 17, un loc fără șansa de a accede în Parlamentul European?

Gabriel Daraban: În opinia mea, ambele întrebări au un răspuns comun și acela este dorința mea de a mă implica în viața social-politică a Constanței. Consider că mă aflu în acel moment al vieții în care trebuie să mă implic în viața cetății și în care pot polariza forțe și energii, căci numai împreună putem face ceva cu adevărat pentru a aduce Constanța noastră acolo unde îi este locul, adică între orașele de referință ale Uniunii Europene. În acest context, o participare la alegerile europarlamentare e o bună ocazie pentru a intra în contact cu oamenii, pentru a dialoga cu ei, pentru a le expune ideile mele privind dezvoltarea orașului nostru, pentru a arăta ce înseamnă Uniunea Europeană pentru evoluția Constanței și care sunt avantajele atuncicând înțelegem în mod corect să apelăm la mecanismele de dezvoltare puse la dispoziție de Europa. În campaniile electorale, oamenii devin mai interesați de procesul politic, de societate ori de comunitate și sunt mult mai atenți la acest gen de discuții. De aici și acceptul meu pentru locul 17, dat fiind faptul că, indiferent de poziția pe care o ocupi pe lista de candidați, te afli în rolul candidatului și trebuie să răspunzi la întrebarea <Ce ai face dacă...>?

Reporter: Aveți un proiect pentru Constanța, în strânsă legătură cu proiectul Uniunii Europene, care să beneficieze de calitatea României de membru al UE?

Gabriel Daraban: Iată o idee privind dezvoltarea noastră socio-economică:trebuie să găsim modalitățile practice de a dezvolta Constanța exploatând capacitățile intelectuale ale tinerilor în raport cu avantajele oferite de Uniunea Europeană. Spre exemplu, Constanța nu are un parc logistic, în condițiile în care Portul Constanța oferă suprafețe ample de teren neutilizate în zona de nord a portului, precum și un statut vamal extrem de favorabil potențialilor investitori. Totodată, Constanța este unul dintre puținele orașe mari ale României care nu au un „building”, o clădire dedicată marilor afaceri, celor - să le spunem - de corporație. Un parc logistic cu o astfel de clădirear trebui, așa cum se întâmplă în toate marile orașe europene, să constituie baza și argumentul venirii în Constanța a marilor grupuri europene a căror bază sunt afacerile în logistică, distribuție ori retail. Un parc logistic integrat într-un sistem economic precum și clădiri moderne de birouri - un sediu de afaceri paneuropene - ar aduce Constanța în atenția corporațiilor de pe continent și ar însemna locuri de muncă și oportunități de dezvoltare a potențialului economic al Portului Constanța. Așa cum Amsterdam este cunoscut ca „hub”-ul industriei europene de medicamente, Luxemburg,drept „capitala” finanței europenesau Frankfurt, ca unul dintre centrele de referință în informatică, Constanța poate deveni un centru de referință, în prima fază, în acele domenii care prin plus valoarea intelectuală adăugată aduc prosperitate societății în general, dar și comunității locale. Un proiect de parteneriat public - privat pentru construcția unui parc logistic în incinta Portului Constanța având în componență și clădiri de birouri de clasa „A” ar fi un prim pas în a evidenția Constanța pe harta economică și socială europeană, iar baza o reprezintă calitatea de membri ai Uniunii Europene. Și e doar un exemplu, fără a vorbi de potențialul turistic, de potențialul Portului Constanța ori de statutulde port liber cu facilități vamale.

Un alt proiect, care este o prioritate pentru viitoarea Comisie Europeană și implicit pentru Parlamentul European, este proiectul Dunării navigabile pe tot cursul ei, ca parte a coridorului european de transport Dunăre - Main - Rin. În propunerea de buget multianual al Uniunii Europene, valabil pentru perioada 2021 - 2027, Comisia Europeană are în vedere o alocare substanțială, de circa 5 miliarde de euro anual, pentru lucrările de amenajare ale Dunării. Intenția mea este ca, alături de viitorii europarlamentari ALDE, să susțin și să promovez acest proiect cu un impact major asupra activității Portului Constanța și, implicit, asupra Constanței. În calitate de membru al „Comisiei Dunării”, comisie revitalizată la Bruxelles, europarlamentarul nostru Norica Nicolai face deja lobby-ul necesar în susținerea proiectului, dar este și datoria noastră, a comunității locale din Constanța, în calitate de viitori beneficiari direcți ai proiectului, să susținem această activitate. Și asta intenționez să fac prin exploatarea legăturii directe dintre mine și reprezentantul ALDE, dar și prin activitatea de promovare a proiectului, ca o necesitate economică și socială pentru Constanța și constănțeni.

Reporter: Ce planuri aveți dincolo de campania pentru alegerile europarlamentare?

Gabriel Daraban: Prezența mea la conducerea organizației municipale ALDE și implicarea mea în ceea ce eu înțeleg și simt când spun „Constanța” nu se va încheia odată cu alegerile din 26 mai. Intenționez ca în următoarea etapă să atrag sprijinul colegilor mei din ALDE care ne vor reprezenta în Parlamentul European pentru a reuși să dăruimConstanței titlul de Capitală Culturală a Uniunii Europene.

Va fi un proces deloc ușor, dar nu imposibil de realizat. Aici va trebui să atrag și să implic alături de mine atât administrația municipiului, cât și organizațiile civice, neguvernamentale, care au ca obiectiv dezvoltarea orașului ori promovarea lui. Trebuie ca municipiului nostru să îi fie promovate specificitățile, potențialul turistic și mai ales istoria și originile. În fond, Tomisul e orașul în care a creat și a trăit ultimii ani ai vieții marele Ovidiu. Și trebuie să exploatăm cum se cuvine acest „brand” pe care istoria ni l-a dăruit.

Reporter: Cum vedeți alegerile din 26 mai pentru Parlamentul European?

Gabriel Daraban: Deși în aceste zile campania electorală este nu atât despre proiectele candidaților, cât mai ales despre adversari, eu nu am să procedez așa. Pot să spun, cu oarecare mândrie, că ALDE este singurul partid care propune, pe pozițiile considerate eligibile, nume de politicieni consacrați, cu experiență atât în politica internă, cât și în cea europeană și care au demonstrat că „se poate!”. Dacă Norica Nicolai și Renate Weber sunt figuri deja consacrate în politica europeană, a căror activitate nu are nevoie de o prezentare în detaliu, ceilalți, adică Varujan Vosganian, Andrei Gerea, Ovidiu Silaghi ori Daniel Barbu, ca să îi enumăr numai pe primii șase fără a ține cont de poziția de pe listă, sunt politicieni cu experiență, care reprezintă electoratul liberal matur din punct de vedere politic, atașat acestei doctrine și care au demonstrat că pot face lucrurile să funcționeze pentru binele societății. Sunt oameni cu discurs politic, cu inițiativă, cu coloană vertebrală, cu o critică constructivă și, mai ales, aplecați către dialogul atât de necesar politicii. Consider că, prin ei, România va fi reprezentată la superlativ în Parlamentul European. Ca o concluzie, pot spune că ALDE este partidul care nu a apelat la vedete media pentru a obține votul electoratului, ci a adus pentru validarea prin vot experiența politică - un factor extrem de important dacă ne dorim să fim reprezentanți corespunzător în forul continental unde celelalte națiuni trimit politicieni de forță pentru a le susține interesele.