Parcă ar încerca și Gabriela Firea. Alt colac de salvare pentru PSD. Dacă trece cu bine de Pandele, soțul care a anunțat și el că va candida, Firea pare gata-gata să accepte rolul de prezidențiabil. Dar care sunt șansele ei reale?

Ultima declarație ambiguă a Gabrielei Firea sugerează că mâine s-ar putea răzgândi. Ar fi de înțeles. Criza de prezidențiabili în PSD este acută. Iar ea continuă să stea cel mai bine în sondaje. E de prevăzut că Liviu Pleșoianu nu va fi susținut de PSD. Pentru că este considerat prea radical pentru gustul doamnei Dăncilă. Iar Dăncilă riscă serios ca în cazul unei candidaturi să-și rupă gâtul dacă nu intră în cel de-al doilea tur. Să-și piardă poziția de președinte, dar și funcția de premier. Încercând să scoată partidul din criză, să-l arunce într-o criză și mai mare. Între Dăncilă și Firea, cea de-a doua e de preferat. De ce?

În primul rând, pentru că Firea stă foarte bine în sondaje. Încrederea de care se bucură e la nivelul încrederii de care beneficiază Iohannis. Și favorabilitatea e comparabilă. Iar ecuația e relativ simplă. Dacă Firea candidează și nu iese președinte, se întoarce și își continuă activitatea la Primăria Generală. Unde rămâne cu cele mai bune șanse pentru al doilea mandat. Partidul, în cazul unui eșec, scapă și el cu fața cât de cât curată. Pentru că are pe cine să dea vina. Iar Firea nu este totuși nici președintele partidului și nici primul-ministru. PSD ar merge la un risc mai mic.

Să admitem că în această săptămână Firea decide să candideze și anunță acest lucru. Să admitem că domnul Pandele se retrage. Să mai admitem că măsurătorile făcute de sociologul Pieleanu îi dau câștig de cauză, iar partidul, în frunte cu Dăncilă, ia decizia de a o susține. Trece sau nu trece Firea de primul tur?

Trece și nu trece. Trece cu condiția ca Tăriceanu să se retragă din cursă iar ALDE să o susțină pe Firea. Ceea ce presupune ca domnul Tăriceanu să renunțe la o imensă oportunitate de a crește scorul partidului și de a-și plasa discursurile la ore de maximă audiență. Transmițându-și astfel până în ultimul cătun mesajele politice. Un asemenea sacrificiu presupune ceva în plus. Renunțarea și la parteneriatul încheiat cu Pro România și cu Victor Ponta. Obiectivul acestui parteneriat a fost susținerea celor două partide pentru candidatura lui Tăriceanu. Și impunerea lui Tăriceanu drept candidat unic al frontului PSD. Cu amenințarea mai mult sau mai puțin voalată că, în caz contrar, se rupe coaliția și PSD pierde majoritatea parlamentară. După care Dăncilă iese din schemă. E un pericol real. De aceea am afirmat că singura soluție care garantează o intrare în turul doi și ar putea conduce către o victorie finală, este ca întreg frontul PSD să-l susțină pe cel mai experimentat om politic de care dispune și a cărui notorietate este de sută la sută, respectiv pe Călin Popescu Tăriceanu. Numai că acum ne aflăm într-un alt scenariu.

Scenariul conform căruia candidatul prezidențial susținut de PSD ar fi Gabriela Firea. Oricât s-ar mobiliza PSD, susținerea Gabrielei Firea nu va da decât un procent comparabil cu al celorlalte două partide mari. PNL și USR. Ar fi cam la egalitate. Cu o observație favorabilă și alta mai puțin favorabilă. Dacă activiștii PSD sunt motivați, ei reprezintă o excepțională mașinărie electorală, care poate pune în mișcare o uriașă masă de cetățeni. Aceasta este jumătatea plină a paharului. Jumătatea goală constă în faptul că partidul este relativ demoralizat în urma rezultatelor de la europarlamentare, că Iohannis va încerca din nou să suprapună un referendum peste prezidențiale, ceea ce ar putea să scoată din case alte categorii de oameni și, în fine, că nu a trecut suficient timp de când conflictul dintre Dragnea și Firea a deschis o rană adâncă în PSD. S-ar cam juca la noroc. Cu riscul neintrării în al doilea tur. Pentru că asta este problema reală. Dacă Firea ar intra în turul doi, lucrurile s-ar schimba iar masa inerțială de cetățeni care votează din reflex cu Vodă ar fi contrabalansată de noutatea că el va fi contracandidat de o femeie, pe care partizanii săi nu prea știu cum să o lovească.

Ca să nu se joace la noroc o asemenea candidatură mai este nevoie de ceva. Ca Ponta și Pro România să se declare dispuși să o susțină. Ceea ce ar însemna că până la urmă, de voie de nevoie, și Tăriceanu ar consimți, în schimbul unor avantaje, să renunțe în favoarea Gabrielei Firea la propria cursă prezidențială.În aceste condiții nu ar conta prea mult cât ar reuși să smulgă Pleșoianu, izolat fiind, din electoratul PSD.

Iohanis ar avea doi contracandidați, al căror trecut nu este legat de fostul regim și fiecare dintre aceștia, proaspăt în felul lui, și prezentând avantaje certe. Așa că este posibil orice rezultat al primului tur. Chiar și acela ca Iohannis să iasă din cursă.

Am prezentat mai sus un scenariu și atâta tot. Și cu observația că în talmeș-balmeșul creat de cercetările de piață, este cvasi imposibil să măsori corect capacitatea unor prezidențiabili de a termina cursa cu succes. Asta se întâmplă în primul rând pentru că, în ultimii doi ani, toate cercetările de piață i-au măsurat atât pe oamenii politici care au declarat că intenționează să candideze, cât și pe cei care au declarat contrariul. Au fost măsurați și oamenii politici care nu s-au pronunțat în niciun fel, iar acestora li s-au mai adăugat și personalități din societatea civilă, care au altceva mai bun de făcut decât să meargă la Cotroceni. Poate peste cinci ani, îi vom măsura exclusiv doar pe cei dispuși să intre în cursă.

Revenind la tema principală, accentuez asupra faptului că o eventuală candidatură și succesul Gabrielei Firea depind exclusiv de decizia lui Ponta. Desigur, se mai pune o condiție. Ca acesta să rămână consecvent cu propria decizie. Pentru că Ponta oricând poate să spună „da” și să facă „ba”.