Clasa politică din țară a demonstrat marți încă o dată că nu dă nici doi bani pe români. Votul final pentru legea conversiei creditelor în franci elvețieni a fost amânat. De ce? Pentru că n-a fost cvorum... Și nu pentru că legea asta îi deranjează prea tare pe aleși, ci pentru că în aceeași ședință trebuia votată și moțiunea PSD împotriva ministrului Justiției, Raluca Prună. Evident, cei de la PNL au anunțat că nu vor participa la ședință, acuzând PSD de diverse chestiuni. Culmea ironiei, unul dintre principalii artizani ai legii conversiei este deputatul liberal Daniel Zamfir. Și el, dar și românii prinși în lanțuri de bănci au fost victime colaterale ale eternei lupte politice, care atinge niveluri absurde în apropierea episoadelor electorale. Ar fi și ceva vești bune (căci legea se va vota, până la urmă) - deputații au decis marți să elimine pragul de îndatorare de 50% din rândul criteriilor de eligibilitate prevăzute de legea conversiei creditelor. Și uite așa, cei care au luat împrumuturi în franci elvețieni pot cere conversia în lei, la cursul istoric, dacă nu au contractat mai mult de 250.000 CHF. Conversia se face în LEI, la cursul de schimb de la momentul semnării contractului de credit, aceste amendamente fiind aduse de deputatul liberal Daniel Zamfir și avocatul Gheorghe Piperea. „Este o mare victorie, mai ales că legea se va aplica inclusiv debitorilor care au fost deja executați silit (ei vor putea solicita restituirea unei părți din datoria executată, după o recalculare în instanță). De asemenea, nu doar cursul va fi înghețat, ci și costurile inițiale! Debitorul are dreptul să ceară aplicarea costurilor curente, la creditele convertite în lei, dacă sunt mai bune decât cele de start“, punctează Piperea. Există, totuși, și câteva bile negre - legea, concepută drept una a conversiei creditelor în valute exotice, se va aplica doar contractelor în franci elvețieni. De asemenea, conversia se va face la soldul creditului, și nu la valoarea inițială, ceea ce înseamnă că plățile umflate de cursul valutar nu vor mai putea fi recuperate. Nici pragul de 250.000 CHF nu e chiar feng-shui, deși mulți îl consideră un soi de zid pentru speculatorii imobiliari. După cum notează Piperea, „ideea e fundamental greșită, căci o practică de afaceri nu e mai puțin înșelătoare și periculoasă dacă suma împrumutată e mai mare“. Existase o mică rază de speranță - pragul de 250.000 să fie în euro, nu CHF, ceea ce ar fi ridicat suma maximă acceptată la circa 350.000 franci elvețieni. N-a fost să fie. Chiar și așa, însă, legiferarea conversiei creditelor este o mare, mare victorie împotriva banksterilor.