Schimbările climatice şi riscul catastrofei nucleare duc omenirea mai aproape de Apocalipsă, după cum arată o numărătoare simbolică efectuată de comunitatea ştiinţifică, asociaţii de protecţie a mediului, a drepturilor omului şi animalelor. În faţa unui spectru atât de sumbru s-au făcut proiecţii cu privire la speciile care ar putea supravieţui după o catastrofă la scară planetară. Printre cei mai siguri supravieţuitori sunt gândacii de bucătărie. Aceste insecte fac parte din familia Blattaria sau Blattodea, ce cuprinde circa 4.500 de specii. Nu mai puţin de patru specii populează, la nivel global, locuinţele oamenilor sau trăiesc în imediata apropiere, fiind considerate dăunătoare, nu numai scârboase. După cum ştim majoritatea care am tot încercat aproape orice ca să scăpăm de ele, aceste insecte sunt incredibil de rezistente, iar cercetătorii au identificat nu mai puţin de cinci motive pentru care ar supravieţui în cazul unui dezastru global.

ADAPTABILITATE PERFECTĂ De la mijlocul anilor ’80 a fost anunţată cu mult tam-tam o metodă nouă de combatere, prin folosirea de substanţe zaharoase pe post de momeală, amestecate cu otrăvuri cu acţiune lentă, în scopul de a răspândi toxina în cât mai multe cuiburi. Metoda s-a dovedit eficientă doar câţiva ani, iar în 1993 s-a constatat că nu mai funcţionează. Cercetătorii Universităţii Carolina de Nord au identificat că gândacii de bucătărie au o mare putere de adaptare şi că au învăţat efectiv ca specie, prin evoluţie, să evite momelile dulci. Şi-au modificat biochimia organismului, astfel încât zahărul să le pară neplăcut la gust şi au transmis aceste ”gusturi” la urmaşi şi selecţia naturală a făcut ca, în cele din urmă, gândacii să nu mai fie atraşi de capcanele dulci.

Femelele pot produce 40-60 de pui la o ”naştere”, dar sunt capabile şi de partenogeneză, adică se pot reproduce fără ajutorul unui partener mascul, după cum au descoperit specialiştii Universităţii Massachusetts. Testele au mai indicat că 10% dintr-o populaţie de gândaci de bucătărie supusă unui nivel de radiaţii egal cu cel produs de bomba de la Hiroshima era încă în viaţă, la 30 de zile după expunere. Celulele lor se divid mult mai lent decât cele ale oamenilor, ceea ce dă timp organismului să repare leziunile produse de radiaţii la nivelul ADN-ului. Apoi, un studiu realizat în Australia, în 2009, a arătat că gândacii de bucătărie pot sta până la şapte minute fără să respire. În timpul experimentului s-a demonstrat că îşi închid spiraculele, orificiile prin care preiau din aer oxigenul şi îşi ţin astfel respiraţia minute în şir. Oamenii de ştiinţă cred că acesta este un mecanism prin care insectele îşi reduc pierderile de apă, mai ales în cursul perioadelor secetoase. Tot astfel pot evita şi inhalarea de substanţe toxice, în vreme ce părăsesc mediul poluat, ceea ce ar explica de ce tratamentele cu insecticide sunt adesea ineficiente.

FIZIOLOGIA PERFECTĂ Nu în ultimul rând, un gândac decapitat poate supravieţui, dacă a mâncat bine cu puţin timp înainte. Nu se mai poate hrăni şi nici orienta, în lipsa informaţiilor senzoriale furnizate de antene şi alte organe de simţ de pe cap, dar nici nu moare şi chiar mai rezistă câteva zile bune până să moară. Acest lucru e posibil datorită fiziologiei lor, foarte diferită de cea a omului. Aceste insecte nu au reţele uriaşe de vase sanguine ori capilare subţiri prin care sângele poate să circule doar cu condiţia să aibă o presiune ridicată. Au însă un sistem circulator deschis, în care presiunea este foarte mică. Dacă un gândac rămâne fără cap, va continua să respire prin spiracule, leziunea de la nivelul trunchiului se va cicatriza şi nu va exista o pierdere mare de sânge.