În ultimii ani, din cauza pneumoniei provocate de poluare, cîteva mii de oameni şi-au pierdut viaţa. Există o puternică legătură între decese, nivelul gazelor de eşapament şi alte substanţe poluante emise de mijloacele de transport, susţin cercetătorii din Marea Britanie. Aceştia au analizat nivelurile de poluare şi cauzele deceselor înregistrate de 352 de organisme locale Regatul Unit în perioada 1996 - 2004 pentru a calcula impactul emisiilor de gaze din atmosferă asupra ratei mortalităţii. În total, 386.374 de persoane din Marea Britanie au murit din cauza pneumoniei în perioada de opt ani analizată de cercetători, însă au existat variaţii regionale.

Calculele au scos la iveală faptul că pneumonia, ulcerul peptic, bolile coronariană cardiacă şi reumatismul cardiac, cancerele stomacale şi pulmonare şi alte maladii sînt asociate cu o gamă largă de gaze emise în atmosferă, dar şi cu lipsurile sociale, fumatul şi excesul de alcool. După ce s-au luat în calcul factorii sociali, datele au scos la iveală faptul că pneumonia este puternic şi independent asociată cu emisiile de gaze, cu excepţia bioxidului de sulf provenit din arderea cărbunelui. Profesorul George Knox, de la Universitatea din Birmingham, coordonatorul acestui studiu, afirmă că majoritatea deceselor provocate de pneumonie sînt, probabil, legate direct de leziunile chimice. Un fenomen similar a fost înregistrat în 1952, cînd smogul din Londra, ceaţă deasă, poluată, amestecată cu fum, în regiunile puternic industrializate, a ucis 4.000 de persoane. Datele sugerează că substanţele poluante atacă direct ţesuturile pulmonare, pentru că legătura este puternică în cazul tuturor categoriilor de expunere, iar numărul de decese este mult mai mare decît s-a anticipat.

În ciuda acestor date îngrijorătoare, ArcelorMittal, cel mai mare producător de oţel, cere Tribunalului de primă instanţă din Luxemburg anularea unor dispoziţii ale Directivei europeane privind cotele de emisii de gaze cu efect de seră, considerînd că îi este îngrădită libertatea sa de a desfăşura o activitate economică. Tribunalul de primă instanţă de la Luxemburg a audiat, marţi, pledoariile părţilor din acest caz. ArcelorMittal susţine că directiva încalcă dreptul de proprietate, libertatea sa de a desfăşura o activitate economică şi libertatea de stabilire - contrar principiului proporţionalităţii, egalităţii de tratament şi siguranţei legale. Arcelor a cerut şi compensaţii pentru daunele suferite în urma Directivei. În schimb, Parlamentul şi Comisia Europene se întreabă dacă acest caz este admisibil. Conform articolului 230(4) al Tratatului, un individ poate introduce o acţiune în anulare numai împotriva unei decizii care i se adresează sau a unei măsuri care îl priveşte direct şi individual. “Direct şi individual” înseamnă că aceasta afectează poziţia legală prin atribuirea de caracteristici acelei persoane sau unui grup restrîns de indivizi - un individ nu poate contesta măsuri de aplicare generală. Instituţiile pretind că directiva are aplicabilitate generală, fiind adresată statelor membre pentru a fi transpusă în dreptul naţional şi ca Arcelor nu este vizat direct sau individual prin această directivă.