Stop gaze pentru Ucraina! - un şah-mat al Gazprom pe tabla securităţii energetice europene, care a pus gaz pe foc, ca să zicem aşa, în ţările din întreaga UE. În această lumină, întreaga securitate energetică a Europei apare doar ca o proiecţie firavă de viitor, în timp ce anunţul-mamut al ruşilor a fost deja pus în practică, greutatea deciziei atârnând covârşitor pe grumazul şi aşa plăpândei Europe gazeifere. Odată cu trecerea orelor şi apariţia statisticilor, statele Europei au început să se îmbărbăteze, construind, până la finalul zilei, un tablou deloc sumbru al unei ierni care, din perspectiva încălzirii, pare, brusc, foarte apropiată. Următoarea mutare (dacă mai există vreun iepure în pălăria europeană) aparţine în mod clar statelor UE şi chiar şi SUA. Acum ar fi momentul ca angajamentele sforăitoare ale Uniunii Europene şi ale Statelor Unite să prindă contur, scoţând Ucraina din gaura îngheţată a datoriilor de peste 4,5 miliarde de euro în care a căzut. Dacă mutarea va susţine Ucraina, întrebările fireşti ar fi: i se va plăti datoria Ucrainei şi i se va asigura un fond suficient pentru a putea preplăti comenzile viitoare sau i se va asigura independenţa energetică faţă de Rusia şi va fi alimentată cu gaze din altă parte? Şi dacă da, de unde, că nu credem că vreunui stat i-ar conveni, mai ales în această situaţie limită, să vândă gaze Ucrainei la un preţ foarte mic, impus desigur de frăţia europeană. Aparent însă, nici, nici, dacă este să ne luăm după declaraţia, poate puţin pripită, a comisarului european pentru Energie. Cât despre cumpărat din altă parte, Gazprom a prevăzut şi asta: „Companiile europene nu au dreptul să revândă gazul rusesc!“. Dar să o luăm cu începutul...

CE S-A ÎNTÂMPLAT, DE FAPT? Aşa cum anunţase acum multe luni, Rusia şi-a pus în practică ameninţarea şi, cu riscul de a afecta Europa şi de a acutiza cel mai grav conflict de pe continent de la Războiul Rece, a pus dop, ieri, gazelor pentru Ucraina, introducând un sistem de plată în avans a livrărilor. După ce ultimatumul impus Kievului în vederea plăţii unei datorii în valoare totală de 4,5 miliarde de dolari a expirat la ora 6.00 GMT (9.00, ora României), „Gazprom, în virtutea contractului în vigoare, a trecut Naftogaz la un sistem de preplată pentru livrări de gaze“, a anunţat grupul rus într-un comunicat. „Nicio plată aferentă lunii iunie nu a fost efectuată. Începând din această zi (luni - n.r.), societatea ucraineană mai primeşte doar volumele pe care le va fi plătit“, a adăugat grupul. Reamintim că Ucraina a refuzat să accepte creşterea preţului decisă de către Moscova după instalarea la putere a liderilor pro-occidentali, la sfârşitul lui februarie, o consecinţă a demiterii fostului preşedinte pro-rus Viktor Ianukovici. Mia de metri cubi de gaze naturale a fost scumpită atunci de la 268 la 485 de dolari, un preţ fără echivalent în Europa. Ca „ultimă ofertă“, Moscova a propus preţul de 385 de dolari.

GAZPROM AVERTIZEAZĂ CE Anunţul-bombă al gigantului Gazprom a spulberat Europa sub forma unei avertizări către Comisia Europeană (CE) în legătură cu „posibile perturbări“ în aprovizionare, în cazul în care Ucraina prelevează gaze din volumele aflate în tranzit, potrivit AFP. Cu alte cuvinte, noi nu mai furnizăm Ucrainei gaze neplătite în avans (şi cum vecinii noştri au datorii imense, este clar că nu au cu ce să plătească în avans), dar conductele trec pe teritoriul lor, aşa că, dacă UE se trezeşte fără sau cu mai puţine gaze, este vina Ucrainei, care a furat. „CE a fost informată în legătură cu posibile perturbări ale tranzitului, în cazul în care Naftogaz ia din gazele destinate tranzitului“, a anunţat Gazprom. Stocurile din Ucraina sunt destinate tocmai asigurării fluidităţii tranzitului. Ele sunt constituite în timpul lunilor de vară. Dacă Ucraina extrage din ele, în săptămânile şi lunile următoare, pentru propriul consum, această resursă ar putea să lipsească UE în iarna următoare. „Ucraina va trebui să decidă“, a declarat comisarul european pentru Energie, Guenther Oettinger, „dacă îşi va plăti facturile în avans sau dacă extrage din rezervele de care dispune”. Ministrul ucrainean al Energiei, Iuri Prodan, a asigurat că, în pofida acestei întreruperi, Ucraina va continua să asigure un tranzit fiabil către Europa.

UCRAINA ÎNCEARCĂ SĂ CUMPERE GAZ RUSESC DE LA ŢĂRI MEMBRE UE În încercarea de a scăpa din această capcană, Ucraina şi-a anunţat intenţia de a cumpăra gaze de la companii europene. O delegaţie se va deplasa astăzi la Budapesta, unde are loc un forum internaţional pe tema securităţii energetice, pentru a convinge ţări din UE să cedeze Ucrainei o parte a gazului rus pe care îl importă. Potrivit preşedintelui companiei publice Naftogaz, Andrei Kobolev, „companii europene sunt pregătite să furnizeze gaze Ucrainei. Vor propune Ucrainei un tarif de 320 de dolari pentru mia de metri cubi“. Naftogaz este deja client al companiilor RWE (Germania) şi Gaz de France. Însă compania Gazprom a anunţat deja că livrările de acest tip sunt ilegale. „Companiile europene nu au dreptul să revândă gazul rusesc“, a avertizat Gazprom.

RUSIA ÎŞI CAUTĂ DREPTATEA LA STOCKHOLM Şi, aşa cum este şi normal, Rusia vrea să-şi recupereze datoria. Gazprom a anunţat, ieri, că a sesizat o Curte internaţională de arbitraj cu privire la datoria la gaze naturale a Ucrainei, care atinge suma de 4,5 miliarde de dolari. „Gazprom a sesizat Curtea internaţională de arbitraj de la Stockholm printr-o plângere împotriva Naftogaz Ucraina pentru a cere plata unei datorii în sumă de 4,5 miliarde de dolari“, afirmă Gazprom într-un comunicat.

DEPENDENŢA DE RUSIA, PE TERMEN LUNG Şi astfel îşi face apariţia în lumina reflectoarelor crizei mult-temuta dependenţă a Europei de gazul rusesc. Raportul de forţe este înclinat clar în favoarea Moscovei, ţinând cont de faptul că unele state sunt dependente total de gazul rusesc. Media importurilor ruseşti în UE era însă de doar 24% în 2012, conform „The Economist“. În 2013, ele au crescut la 39%, potrivit CE. Ţările captive 100% în monopolul energetic sunt Lituania, Estonia, Letonia şi Finlanda, care importau 100% din necesarul de gaz din Rusia, în 2012. Le urmează îndeaproape Bulgaria (89%), Slovacia (83%) şi Ungaria (80%). Slovenia, Austria, Polonia, Cehia sau Grecia importă şi ele mai mult de jumătate din necesarul intern de gaz din Rusia. România stă bine din acest punct de vedere, nebazându-se pe importurile de gaz din Rusia decât în proporție de 24% în 2012, în ultimii ani această cifră nedepăşind 30%. Deşi criza pare de neînlăturat, trebuie să ţinem însă cont şi de faptul că exporturile de gaz şi de petrol ale Rusiei constituie aproximativ 70% din exporturile anuale, aducând venituri de peste 500 de miliarde de dolari, adică mai mult de jumătate din bugetul Federaţiei Ruse.

CÂT GAZ AVEM? În lumina acestor mutări importante, ţările europene au început să-şi scoată de la naftalină rezervele de gaz, să-şi calculeze potenţialele economii pe care le pot face în perioada verii pentru a se pregăti de o iarnă ce se anunţă lungă şi cu potenţiale probleme la încălzire. Potrivit AFP, UE şi-a constituit aproape două treimi din stocurile de gaz pentru iarnă, dar unele ţări au rezerve mai scăzute. Potrivit datelor actualizate zilnic de Gas Infrastructure Europe (GIE), UE dispunea, ieri, de rezerve de 51,912 miliarde de metri cubi de gaz (rezervele de gaz sunt constituite în fiecare an, între 1 aprilie şi 1 noiembrie, perioadă în care consumul este mai scăzut - n.r.). Acest nivel, echivalent cu 64,37% din rezervele anuale de 80,643 de miliarde de metri cubi, este „un pic mai ridicat decât în ceilalţi ani“, potrivit GIE. Unele ţări sunt mai expuse decât altele la perturbarea aprovizionării cu gaz, precum Ungaria, care nu şi-a constituit decât 26,02% din rezerve (1,605 miliarde de metri cubi), Franţa cu 44,58% (5,654 miliarde) şi Croaţia, cu 51,03%. Bulgaria şi Austria sunt cele două ţări cu rezerve peste media europeană, cu 63,87% şi, respectiv, 62,33% din stocurile prevăzute.

Şi România stă bine. Potrivit premierului Victor Ponta, România are rezervele necesare. ”Ne interesează pentru că suntem partidul de guvernământ şi avem obligaţia guvernării. Vreau să dau un semnal de acum, imediat, că pentru România, pe termen scurt, şase luni, nu e niciun fel de problemă, avem rezervele necesare”, a spus Ponta. Şi ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a declarat: „Avem deja stocate peste 1,4 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Mai mult, în ultima lună, producţia internă a României depăşeşte consumul naţional, ceea ce ne ajută foarte mult. Şi să nu uităm că vin luni de vară, în care consumul scade natural“, a declarat Nicolescu. De asemenea, el a cerut producătorilor interni de gaze să amâne lucrările de revizii la sonde, pentru ca producţia internă de gaze să fie la nivelul maxim. Producţia internă este asigurată de două mari companii, Romgaz şi Petrom, iar un mic procent reprezintă producţia firmei Amromco. Ministrul a mai afirmat că Executivul se aştepta la apariţia acestei situaţii, astfel că a adoptat, în urmă cu câteva săptămâni, o decizie prin care statul va ajuta producătorii să sape noi sonde în zăcămintele existente tocmai pentru ca producţia să fie maximă. Nicolescu a precizat că urmăreşte depăşirea unui volum de gaze din depozite de 2 miliarde de metri cubi, faţă de 1,6 miliarde, cât este stocul minim aprobat de ANRE. El a subliniat că este exclus ca populaţia să aibă vreo problemă în aprovizionare. „Suntem pregătiţi să facem faţă oricărei situaţii. Soluţia de avarie este să stocăm mai mult şi, dacă vom avea o iarnă foarte grea, să fim pregătiţi ca anumite unităţi să treacă de pe consumul de gaze naturale pe un consum de alt tip de combustibil, de exemplu păcură”, a completat Nicolescu.

REACŢII EUROPENE Oficiali ucraineni şi europeni au declarat că încă mai speră că între Kiev şi Moscova este posibil un acord. „Sperăm că economia şi bunul simţ vor prevala asupra politicii“, a declarat preşedintele Naftogaz. Şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a denunţat însă, duminică, „aroganţa“ Kievului, care „respinge un compromis rezonabil“, un lucru explicabil, în opinia sa, prin ingerinţa unui „stat terţ“. După ce a apărut speranţa unei destinderi, în urma primelor contacte între preşedintele rus, Vladimir Putin, şi noul preşedinte ucrainean, Petro Poroşenko, tonul a urcat din nou între Kiev şi Moscova. Preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, le cere celor două ţări să facă eforturi: „Aş vrea, încă o dată, să le cer celor două ţări să facă un efort şi să se angajeze, pentru credibilitatea lor. Ne-ar plăcea ca Rusia să poată accepta această propunere de acord“.

PE UNDE AJUNG GAZELE RUSEŞTI ÎN EUROPA Dependenţa Rusiei de ţările de tranzit este o problemă pe care Putin şi predecesorii săi au tot încercat să o rezolve. Gazul rusesc intră în Europa prin conducta Yamal, care trece prin Belarus către Polonia şi Germania, prin conducta Blue Stream, care duce gazul rusesc către Turcia, prin conducta Nord Stream, care duce gazul rusesc direct în Germania, prin Marea Baltică, evitând ruta Belarus - Polonia. Însă cel mai important proiect, la care ar fi trebuit să participe şi România, este South Stream, care ar urma să treacă prin Marea Neagră şi Bulgaria, către sudul şi centrul Europei, evitând astfel Ucraina şi scăpând de efectele unei crize cum este cea actuală.

INVESTIŢIILE ÎN PETROL ŞI GAZE NATURALE VOR FI STIMULATE, PENTRU INDEPENDENŢA ENERGETICĂ Guvernul este interesat să stimuleze investiţiile în petrol şi gaze naturale pentru independenţa energetică, iar resursele de gaze din Marea Neagră pot contribui esenţial la acest obiectiv, motiv pentru care investiţiile ExxonMobil şi ale altor companii vor fi sprijinite, transmite Executivul. Într-un comunicat al Guvernului se arată că premierul Victor Ponta l-a primit, ieri, la Palatul Victoria pe vicepreşedintele corporației ExxonMobil, Mark Alberts, prilej cu care reprezentantul ExxonMobil a prezentat progresele obţinute în operaţiunile de explorări de gaze naturale din zona continentală a României din Marea Neagră şi intenţiile privind prezenţa pe piaţa de gaze din România şi din regiune. „Primul-ministru a subliniat interesul Guvernului României de a stimula investiţiile în sectorul petrol şi gaze naturale pentru a se putea atinge obiectivul independenţei energetice. Resursele de gaze din Marea Neagră ar putea avea o contribuţie esenţială la securitatea energetică a României şi, de aceea, Guvernul va continua să sprijine investiţiile importante pe care ExxonMobil şi alte companii le dezvoltă în această perioadă”, se arată în comunicat. Aceeaşi sursă precizează că şeful Guvernului a salutat intenţiile companiei ExxonMobil de a fi prezentă cât mai rapid pe piaţa de gaze din România şi a încurajat accelerarea programului de foraje din zona continentală a Mării Negre desfăşurat de consorţiul ExxonMobil-Petrom, fiind apreciată şi recenta încheiere a Acordului de cooperare între acest consorţiu şi compania naţională de transport al gazelor naturale, Transgaz.

SCURT ISTORIC AL CRIZELOR CARE AU AFECTAT EUROPA Rusia şi Ucraina au fost implicate în mai multe conflicte pe tema gazelor în trecut, în timp ce Moscova a decis ieri să întrerupă livrarea de gaze către Ucraina după eşecul negocierilor, riscând să afecteze aprovizionarea în Europa, aşa cum s-a întâmplat în 2006 şi 2009, relatează AFP. Aproape jumătate din gazele importate de Rusia în Europa, respectiv 15% din consumul european, tranzitează teritoriul ucrainean.

2006 - La 1 ianuarie 2006, gigantul rus Gazprom încetează livrările de gaze către Ucraina după mai multe luni de conflict pe tema preţului la gazele vândute Kievului, pe care Gazprom intenţiona să îl majoreze cu 50 de dolari, respectiv la 230 de dolari pentru 1.000 de metri cubi. Întreruperea perturbă aprovizionarea mai mult ţări europene, în plin val de frig. Gazprom acuză Ucraina că a "prelevat ilegal" gaz destinat Europei, ceea ce aceasta dezminte. La 4 ianuarie, un acord între Gazprom şi compania ucraineană Naftogaz fixează preţul la 230 de dolari, dar îi permite Ucrainei să plătească 95 de dolari amestecându-l cu gaz din Asia Centrală care tranzitează Rusia.

2007 - La începutul lui octombrie 2007, Gazprom creează o surpriză anunţând brusc că va reduce livrările de gaz către Ucraina dacă Kievul nu îşi onorează o datorie de 1,3 miliarde de dolari. Contenciosul este rezolvat câteva zile mai târziu, dar această ameninţare, intervenită la o zi după alegerile legislative ucrainene, este interpretată de experţi ca o tentativă de a împiedica formarea unui Guvern pro-occidental la Kiev.

2008 - În februarie 2008, reapar tensiunile, care culminează la 4 martie cu o reducere la jumătate a livrărilor de gaze ruseşti către Ucraina, spre marea nemulţumire a europenilor. Nouă zile mai târziu, Moscova şi Kievul semnează un acord menit să pună capăt conflictului. Acesta se referă la datoria Ucrainei pentru gazul rusesc în ianurie-februarie, preţul pe care Naftogaz va putea să îl obţină fără intermediar (179,5 dolari pentru 1.000 de metri cubi) şi mai ales viitoarea schemă de livrare a gazelor către Ucraina, a cărei simplificare considerabilă a cerut-o aceasta.

2009 - La 1 ianuarie 2009, Rusia opreşte din nou livrările de gaze către Ucraina pentru neplata datoriilor şi întrerupe, la 7 ianuarie, toate livrările către Europa prin teritoriul ucrainean. Kievul, acuzat de Moscova că "fură" gaz, refuză, de asemenea, un preţ de 250 de dolari propus de Gazprom. Timp de două săptămâni, rezervele energetice ale ţărilor din Europa Centrală şi din Balcani se epuizează. La 20 ianuarie, Gazprom redeschide robinetele şi reia livrările către ţările europene la o zi după semnarea unui acord privind preţul gazelor şi costurile aducerii lor în Europa.

2014 - La 16 iunie, Gazprom anunţă "reducerea la zero" a livrărilor de gaze către Ucraina după eşecul negocierilor cu Kievul, a cărui datorie pentru gaze atinge 4,5 miliarde de dolari. Acesta protestează faţă de creşterea preţului decisă de Moscova, de la 268 de dolari la 485 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, un preţ echivalent cu cel pentru Europa, după destituirea preşedintelui Viktor Ianukovici şi preluarea puterii de către lideri pro-occidentali la sfârşitul lui februarie.