Un gel realizat din propriul sînge al pacienţilor, cu putere mare de vindecare mai ales a cicatricelor rămase după operaţiile chirurgicale, a fost dezvoltat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Cincinnati, Statele Unite. Gelul poate reduce la minim riscul de infecţii mortale care pot apărea în timpul spitalizării, din cauza unor condiţii de cazare lipsite de igienă, pentru că micşorează perioada de recuperare.

Rănile rămase în urma operaţiilor chirurgicale constituie una dintre principalele căi de infectare cu un stafilococ care se găseşte frecvent în spitale, stafilococul auriu, rezistent la meticilină. Acesta poate să trăiască pe piele fără să provoace infecţii, dar poate fi fatal pentru o persoană slăbită sau bolnavă. Anual, numai în Marea Britanie mor 5.000 de persoane din cauza acestei infecţii. Noul gel ar putea fi extrem de benefic, mai ales pentru persoanele bolnave de diabet, care de obicei suferă de ulceraţii cronice ale pielii, care se vindecă extrem de greu. Gelul este realizat din celulele trombocite extrase din sîngele pacientului. Aceste celule ajută în mod normal la oprirea sîngerării, atunci cînd vasele de sînge sînt sparte, formînd un fel de capac. Cîteva picături de sînge conţin circa 450 de milioane de trombocite. Cercetătorii prelevează o mostră din sîngele pacientului, pe care o introduc într-o maşină specială. Sîngele este transformat într-un gel care după ce este aplicat pe rană formează un strat protector.

Medicii care l-au testat pe un număr mic de pacienţi au descoperit că, la două săptămîni după operaţia chirurgicală, rănile tratate cu acest gel erau vindecate complet în 80% din cazuri, faţă de 50% din rănile tratate cu antibiotice. La şase luni de la teste, niciunul dintre voluntari nu dezvoltase infecţii din cauza rănilor. Gelul ar permite pacienţilor să revină la activităţile cotidiene mult mai repede. O altă sugestie ar fi că gelul ar putea fi aplicat în timpul operaţiilor chirurgicale şi după acestea, pentru a reduce timpul de cicatrizare şi riscul de complicaţii. Studiul a fost publicat în revista “Archives of Facial Plastic Surgery”.