Ambiţie şi putere

Germania este guvernată de ritualuri ciudate. De ziua Sfântului Martin, celebrată pe 11 noiembrie, se mănâncă gâscă cu garnitură de varză roşie, iar de a doua zi se încep planurile pentru vacanţa de vară. Cancelarul german, Angela Merkel, nu pare să se îndepărteze de acest ritual straniu. După 9 noiembrie, ziua căderii Zidului Berlinului şi sărbătoarea absolută a recâştigării suveranităţii germane, două zile mai târziu face o vizită la Paris pentru a celebra Armistiţiul din 1918. Gestul este teatral, menit a reproduce, într-o formă actualizată, vizita comună a lui Helmuth Kohl şi Francois Mitterand pe câmpul de luptă de la Verdun. Noua Europă are un motor german şi un suflet francez, cel puţin aşa şi-ar dori cele mai mari state integrate pe deplin în structurile europene şi în Zona Euro. Atenuate grijile referitore la integrarea Estului şi în contextul primelor semne firave de ieşire din recesiune, valabile însă numai pentru Vest, Germania are noi ambiţii de jucător activ în UE. Marele absent al ceremoniilor de aniversare a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, Helmuth Kohl susţinea însă că unitatea germană şi integrarea europeană se situează pe feţe diferite ale monezii. Dacă Germania creşte în putere şi influenţă, trebuie să îşi reasigure vecinii că totul se face în spiritul şi legile comunitare. La nivel înalt se cimentează relaţiile franco-germane, iar la nivel social şi cultural, Festivalul Cinematografiilor din Estul Europei de la Cottbus are menirea de a reasigura ţările din fostul bloc comunist că vor găsi întotdeauna, în Germania, un partener de discuţii.

Connecting Cottbus

Filmul este cea mai dinamică şi provocatoare dintre arte. În ultimii 50 de ani a generat şi a trecut prin cele mai interesante schimbări tehnice şi de stil. Producţia de film este un subiect foarte important pentru o bună integrare în UE, fiiind menită a ajuta la creionarea unei identităţi comune. Să aduci laolaltă peste 20 de naţionalităţi diferite, eventual cu o istorie tensionată, necesită mai mult decât un cadru economic şi legislativ comun. Filmul european se află pe o poziţie minoritară pe propria piaţă dominată de producţiile americane, iar conturarea unui model cultural propriu, inspirat din realităţile şi experienţele proprii, necesită, pe lângă resurse materiale, viziune şi sensibilitate. La Cottbus, un oraş din fosta RDG, efortul de a susţine orientarea spre Est este mult mai credibil. Relaţiile dintre fosta RDG şi ţările Blocului de la Varşovia, convieţuirea alături de polonezi şi sorabi sunt de un real ajutor în a legitimiza obiectivele festivalului de film. În afara seminarului de prezentare de proiecte intitulat Connecting Cottbus, în care producători şi regizori îşi caută parteneri de lucru, prin prezentarea proiectelor lor, festivalul oferă premii în valoare de 73.000 de euro. Sistemul german de finanţare a filmului este destul de generos, chiar şi în vreme de criză. Una dintre cele mai importante instituţii de finanţare este Medienboard Berlin-Brandenburg, care dispune de un fond de 28 de milioane de euro. Iar printre lungmetrajele finanţate de aceasta nu puţine au captat atenţia fiind succese de public şi critică. Spre exemplu: ”Waltz with Bashir” de Ari Folman, ”Inglorius Basterds” de Quentin Tarantino, ”Life of the Others / Viaţa celorlaţi” de Florian Henckel von Donnersmarck, ”The Pianist / Pianistul” de Roman Polanski - acestea din urmă recompensate chiar şi cu premii Oscar.