Atâta diplomaţie şi înţelegere ne aduce lacrimi în ochi. Dacă Germania şi Franţa şi-ar fi utilizat energiile pentru a preveni Brexit sau pentru a ajuta la o ieşire flexibilă şi uşoară a Marii Britanii din UE, sigur le-ar fi ieşit. Aşa, cele două state şi reprezentanţii lor, cancelarul german, Angela Merkel, şi preşedintele francez, Emmanuel Macron, îşi declară dragostea în fiecare ieşire publică şi vor să... reformeze UE! Cu siguranţă, dincolo de zâmbete şi bezele, în urma dispariţiei Marii Britanii de la masa discuţiilor, această reformă vizează împărţirea polilor de putere ai UE între cele două state, totul sub umbrela binevoitoare a reformei. Astfel, cei doi şi-au reafirmat joi, în timpul unei întrevederi la Berlin, voinţa ca până în luna iunie să avanseze o propunere comună franco-germană privind reformele în Uniunea Europeană, recunoscând totodată că au puncte de vedere diferite la acest capitol, transmit agenţiile EFE şi DPA. Macron a asigurat la o conferinţă de presă comună că guvernelor de la Paris şi Berlin nu le lipseşte „voinţa” de a duce mai departe „munca titanică de a prezenta o viziune comună” şi a apreciat că „cel mai important este ca aceste două guverne să cadă de acord asupra obiectivelor politice”. La rândul ei, Merkel a vorbit despre „puncte de plecare diferite” între Paris şi Berlin în problema reformării blocului comunitar, dar a susţinut că există o „capacitate de compromis”, evocând principalele teme ale acestei reforme asupra cărora Franţa şi Germania nu au căzut încă de acord, respectiv aprofundarea intregrării în zona euro, politica europeană de azil şi o politică externă europeană comună coerentă.

Preşedintele Emmanuel Macron a formulat în numeroasele sale intervenţii, ultima fiind marţi în plenul Parlamentului European, o serie de idei privind reformarea UE post-Brexit. Pentru reforma zonei euro el insistă asupra unei împărţiri mai uniforme a riscurilor între statele care folosesc moneda comună, în principal prin crearea unui buget al zonei euro şi a unui Fond Monetar European, precum şi a unui post de ministru de finanţe şi a unui parlament al zonei euro, propuneri primite cu rezerve la Berlin.