„Regele naiului”, Gheorghe Zamfir, a împlinit, ieri, respectabila vârstă de 69 de ani. Marele artist s-a născut pe data de 6 aprilie 1941, în localitatea Găeşti, judeţul Dâmboviţa. Fiind cunoscut drept cel mai cunoscut şi talentat naist din lume, acesta poate să „ţină” o notă la nai două minute şi jumătate. Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul fiind numit şi fluierul lui Pan), reuşeşte să cucerească aplauzele întregii planete. A îmbunătăţit forma, construcţia şi tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare, motiv pentru care este considerat un inovator al acestui instrument muzical. Este câştigătorul a 120 de discuri de aur şi platină, are peste 200 de discuri înregistrate şi mai mult de 120 de milioane de albume vândute pe tot globul. Este singurul artist european care a câştigat două discuri de aur în SUA şi singurul artist român care a câştigat un disc de aur în Ungaria.

Zamfir a reuşit să se manifeste ca instrumentist în toate stilurile şi genurile muzicale, revoluţionând sunetul la scară universală şi aducând naiul în atenţia publicului modern. Muzicianul a adus schimbări naiului tradiţional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conţinând succesiv 22, 25, 28 şi 30 de tuburi, pentru extinderea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) şi naiul contrabas (30 de tuburi - apărut în 1972). Reuşeşte să obţină, astfel, câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambuşurei. În acest fel, devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor şi chiar a unor inflexiuni ale vocii umane. Îşi asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, pe care le acordează cu ajutorul unei mici cantităţi de miere de albine introdusă în tuburi. În 2003 a confecţionat naiul numit Gigantul, având 42 de tuburi, 1,35 m înălţime şi 1,2 m lăţime.

Cunoscut în ţară, în plan politic, pentru simpatiile sale naţionalist-creştine, pe lângă prestigioasa carieră de muzician, s-a remarcat şi în domeniul literar şi al artelor plastice. A publicat versuri, eseuri şi o carte autobiografică şi, în plus, a expus picturi proprii atât în ţară cât şi în străinătate.

Gheorghe Zamfir şi-a dorit sa devină, iniţial, acordeonist într-un taraf. A urmat cursurile şcolii de muzică din Bucureşti, iar apoi, Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, unde a obţinut o dublă specializare: Pedagogie (1966) şi Dirijorat pentru cor şi orchestră (1968). În 2005, a susţinut teza de doctorat cu tema „Naiul - geneză, evoluţie şi semnificaţie”, pentru care obţine calificativul „Summa cum laude”.

De-a lungul carierei a cântat pe cele mai importante scene ale lumii, multe din compoziţiile sale fiind pe coloanele sonore ale unor filme de succes. Artistul a concertat pentru diverse personalităţi ale timpului, printre care Papa Ioan Paul al II-lea şi împărăteasa Japoniei, iar în Turcia, a fost declarat cel mai popular compozitor şi artist al secolului XX.