Comunitatea academică ovidiană a devenit mai bogată odată cu primirea în rândurile ei a maestrului Gheorghe Zamfir, supranumit „regele naiului”. Artistul cu o impresionantă activitate concertistică pe marile scene ale lumii a primit, joi, 13 octombrie, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius”, „pentru meritele deosebite în dezvoltarea și internaționalizarea muzicii românești, ca o recunoaștere firească a valorii și a carierei sale internaționale care îl situează în elita artistică mondială fiind un model pentru generațiile tinere”.

UN MUZICIAN PRODIGIOS, O PERSONALITATE POLIVALENTĂ

Rectorul Universității „Ovidius”, prof. univ. dr. Sorin Rugină, a descris momentul ca fiind unul de o mare încărcătură emoțională, iar prodecanul Facultății de Științe ale Naturii, conf. univ. dr. Lucica Tofan, care a avut inițiativa de a i se conferi maestrului Gheorghe Zamfir titul de Doctor Honoris Causa, în urmă cu un și jumătate de an, a dat citire laudatio-ului. „Gheorghe Zamfir este un maestru al naiului, un muzician prodigios - solist, compozitor, orchestrator -, o personalitate polivalentă care s-a manifestat și în poezie și pictură, o legendă vie și un icon care a întrunit entuziasmul publicului, aprecierea unanimă a criticii, respectul lumii artistice și interesul companiilor și reprezentanților industriei culturale - case de discuri, manageri, producători, regizori, editori și impresari - de pe cinci din cele șapte continente”, a spus conf. univ. dr. Lucica Tofan dând citire amplului laudatio.

Aceasta l-a citat și pe Steve Huey, care, în lucrarea „Catalog All Music” (2016), scria că Zamfir este „muzicianul în întregime responsabil de popularizarea unui străvechi instrument tradițional din estul Europei, în pericol de a cădea în uitare din lipsă de interes”. De asemenea, în laudatio s-a amintit și că cel supranumit regele naiului este creatorul unui „sistem nai-orgă cu rosturi adânci”.

Prin discursul său, maestrul a dovedit că este un artist cu o sensibilitate aparte, greu de înțeles pentru cei din jur, cu un respect nețărmurit pentru tot ceea ce este în jur, fără să i se pară desuet - cum li se pare multora - să-și exprime credința în Dumnezeu și în biserica ortodoxă creștină fiind și un patriot declarat și convins că România este „grădina Maicii Domnului” și cea mai binecuvântată țară din lume.

Vădit emoționat, maestrul naiului și-a evocat copilăria, o parte „petrecută în plin război (n.r. a doua conflagrație mondială)” și a trecut rapid prin celelalte etape ale vieții, pentru a pune accent pe „acel mirific moment” din 1968 când în cadrul unui turneu în Elveția a înțeles că viața i s-a schimbat. „Urmam cursul unui zbor abia început al unei păsări care deschisese ochii pentru prima dată în spațiul european. După Elveția a urmat Franța, Belgia, Olanda, Germania, Austria, după acea toată Asia, toată America de Nord, America Latină și, bineînțeles, toată Europa”, a spus, emoționat, Gheorghe Zamfir. „Anii ’80 au fost hotărâtori în cariera mea de artist. Au fost anii în care m-am evidențiat și ca compozitor (sic) și cas poet, pentru că sunt la al patrulea volum de versuri, trei deja editate. Anii ’90 au fost, de asemenea, determinanți în ceea ce privește dezvoltarea concertului componistic, orchestral, cameral”, a subliniat faimosul artist. Acesta a amintit și că în 1988, când intrase într-o fază a „conștientizării actului zamfirian”, i-a scris celui mai mare violonist al epocii, Yehudi Menuhin (1916-1999), propunându-i să organizeze un concurs mondial al muzicii, după modelul Jocurilor Olimpice, care să fie organizat în marile capitale ale lumii și structurat pe 12 secțiuni. „Nu mi-a răspuns niciodată. Am așteptat 10 ani, 20 de ani, după care el a ieșit din acest spațiu terestru și s-a dus în alte spații. De atunci tot aștept un răspuns”, a spus marele naist.

„NAIUL S-A NĂSCUT PE OLT”

Maestrul naiului a mărturisit că a conștientizat foarte târziu - după vârsta de 50 de ani - că are har, „o dâră de foc”, care-l mistuia ca o flacără vie. El a mai spus că a ajuns să iubească foarte mult natura, fiecare ființă fiind o creație divină care „vine, stă, se agită și pleacă”. „Să iubești totul e foarte greu, să înțelegi totul este aproape imposibil însă mi-am dat seama că naiul, fiind de origine divină, are aceste posibilități imposibile”, a mai spus Gheorghe Zamfir. Vorbind despre instrumentul muzical pe care l-a dus pe culmile perfecțiunii, maestrul a spus: „Naiul este de origine română. Naiul s-a născut pe Olt”. Apoi, făcând trimitere la Geneza din Vechiul Testament, muzicianul a adăugat „suflul lui Dumnezeu peste ape era naiul”.

RUGĂCIUNE, MUZICĂ, PROFUNZIME, COMUNIUNE

„Când am descoperit rugăciunea în nai, mi-am dat seama că ceva neobișnuit se întâmplă cu mine, pentru că niciun instrument din lume nu permite un contact atât de profund și de hotărât așa cum se întâmplă între nai și cel care îl poartă și cântă la el. Nici un instrument - nici pianul, nici vioara, nici clarinetul, nici violoncelul, nici flatul, nici oboiul, nici fagotul, nici alămurile, nici percuția, nici harpa - nu permite acest contact desăvârșit”, a ținut să sublinieze regele naiului..

„NICIODATĂ NU AM SUPORTAT CALCULATORUL. NICI NU ȘTIU SĂ-L DESCHID. (...) PREFER GUMA, CREIONUL ȘI PARTITURA GOALĂ”

Gheorghe Zamfir a spus că uitându-se la cele peste 250 de compoziții, în care a abordat aproape stilurile muzicale, nu-i vine să creadă că le-a scris el, deși își recunoaște scrisul. În acest context, el a mărturisit: „Niciodată nu am suportat calculatorul. Nici nu știu să-l deschid. Am încercat o dată, de două ori și am renunțat. Prefer guma, creionul și partitura goală pe care o umplu cu un fluid care vine din nevăzut și se scrie acolo, în note, în versuri, în stări, în trăiri pe care de multe ori nu știu să mi le explic”.

Ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa s-a încheiat cu un emoționant recital susținut de regele naiului, Gheorghe Zamfir.

SCURTĂ BIOGRAFIE

Gheorghe Zamfir s-a născut la Găești, în 6 aprilie 1941, studiind naiul cu Fănică Luca la Școala de Muzică nr. 1, devenită Liceul de muzică „Dinu Lipatti” din București. În 1966 a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, Secţia Pedagogie , urmat de o specializare în dirijat de cor şi orchestră în 1968, obținând în 2005 titlu de doctor cu lucrarea: Naiul - geneză, evoluție și semnificație” la Școala doctorală din cadrul Universității Naționale de Muzică din Bucureşti. Gheorghe Zamfir a dedicat naiului primul tratat de specialitate publicat în 1975 la Paris: „Traitė Du Naï Roumain: méthode de flûte de Pan”.

Marele naist român a obţinut peste 120 de discuri de aur şi de platină, între care patru discuri de aur în Africa de Sud, patru discuri de platină în Noua Zeelandă, patru discuri de aur în Australia, 15 discuri de platină obținute în Canada într-o singură zi…doborâd toate recordurile cu cinci milioane de discuri vândute. În Statele Unite ale Americii a obţinut două discuri de aur, fapt unic pentru un artist european la acea vreme.

Citește și:

Gheorghe Zamfir devine Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius“

Gheorghe Zamfir, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius“ din Constanţa

„Sunt o fire solară. Fără soare nu pot să creez”

Vasile Moldoveanu, Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius”

Andrei Pleșu: „Mă simt recuperat de ai mei, mă simt ca acasă”

" Am vrut să demolez marile idei care ne manipulează”

Radu Beligan, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius”