Ar fi de presupus că meseria de politician îţi cere multă abilitate şi înţelepciune. Arta compromisului trebuie ridicată la rang de virtuozitate, morala se cuvine suplinită de viclenie, în sensul bun al termenului, iar prudenţa rămîne cuvîntul de ordine. Nimic din toate astea nu s-a văzut, la sfîrşitul săptămînii trecute, în gîlceava dintre politicienii autohtoni, iar lucrurile au continuat în acelaşi mod şi săptămîna aceasta! De aici se trage şi ironia titlului de faţă…

Premierului i-a căşunat pe Stolojan şi Geoană, parcă din senin, deşi era vorba, evident, de o reacţie la sondajul INSOMAR, cel de-al doilea s-a apucat să facă promisiuni electorale românilor din Italia fără consultarea partidului pe care îl conduce, dacă e să-l luăm în serios pe Alin Teodorescu, Emil Boc a sărit la atac, luîndu-i apărarea lui Stolo, iar Elena Udrea a încercat să sfideze „acea parte a presei” care o bîrfeşte, motiv pentru care şi-a făcut apariţia într-un talk-show în rolul Penelopei, adică s-a apucat să croşeteze în văzul electoratului de duminică seara. După lansarea candidaţilor PNL şi reacţia lui Boc, rafalele s-au îndesit. Lista e mai lungă, dar lehamitea editorialistului este şi mai mare!

Nu ştiu cum naiba se întîmplă asemenea evenimente pitoreşti în ultimele weekend-uri şi niciodată în timpul săptămînii… De ce îşi pierd politicienii cumpătul doar în timpul liber, cel puţin în ultima vreme? De pildă, atacurile lui Tăriceanu împotriva lui Stolojan şi Geoană ar fi avut mai mult efect în oricare altă zi, la o oră de maximă audienţă. Ne obişnuisem ca Gigi Becali să-şi facă rating politic, în general duminica, după încheierea meciurilor Stelei. Şi-au modificat liderii de partid strategia electorală? E drept că schimburile de replici care au continuat contrazic acest raţionament glumeţ. Voi reveni peste două zile!

Singurul care are o scuză ar fi Mircea Geoană, pentru simplul motiv că nu te poţi întîlni cu românii din Occident decît în weekend, deoarece acolo se munceşte serios în timpul săptămînii şi nu poţi trage chiulul de la serviciu. În schimb, ceea ce nu e scuzabil la preşedintele PSD rămîne demagogia naivă. Am spus naivă şi nu gogonată, pentru că promisiunile sale au avut un efect parodic în toată clasa politică şi în presă. Un singur ziar l-a luat în serios, calculînd că ar fi nevoie de 4 bugete ale României pentru a acoperi suma de 20.000 de euro, ca „primă de instalare”, în cazul în care cele 2-3 milioane şi mai bine de emigranţi români s-ar întoarce acasă…

Mai parşiv a fost premierul, care a început să împrumute stilul lui Vadim de acum un deceniu. El aruncă anatema, din ce în ce mai des, asupra adversarilor politici pe care îi consideră cei mai periculoşi, conform principiului aplicat tuturor gură-cască aşezaţi în faţa televizoarelor: „bate şaua, să priceapă iapa!” La rîndul său, Emil Boc, într-o notă obişnuită, a avut nevoie de prea multe cuvinte pentru un număr prea mic de idei. Apărarea lui Stolojan nu se construieşte ca o pledoarie de avocatură, ci ca o replică de pamfletar, dar pentru asta îţi trebuie „stofă”. Cît despre Elena Udrea, eu cred că în scena croşetatului şi-a atins vîrful de virtuozitate al carierei politice, fiindcă era mai convingător ceea ce făcea, decît ceea ce spunea!

Mi s-ar părea cel mai sugestiv să le dedic tuturor acestor personaje politice exclamaţia lui Anton Pann: „Dacă nema putirinţa, ce mai chichirez gîlceava”…