Teatrul de Stat Constanţa a revenit în atenţia publicului, vineri seară, cu o nouă premieră, „Gin Rummy“ de Donald Coburn, în regia lui Liviu Manolache. Scena instituţiei de cultură nu a fost prea mare pentru cei doi actori, Nina Udrescu şi Liviu Manolache, consideraţi, pe drept cuvînt, „stîlpi ai teatrului constănţean“. Cu toate că „Gin Rummy“ este o piesă în două personaje, într-o oră şi jumătate, publicul s-a lăsat captivat de prestaţia celor doi actori, care au adus în discuţie probleme extrem de actuale, cu care se confruntă societatea.

Întreaga atenţie a spectatorilor a fost captată de o masă şi două scaune, la care se aşează cei doi bătrîni. În spatele lor, doar uşa face legătura cu lumea de dincolo de zidurile pensionului. Dincolo de ea sînt tăcere, rîsete gălăgioase şi indiferente şi furtună. Nimic neobişnuit şi nefiresc, nici măcar jocul de gin, menit să facă clipele să treacă mai repede, duminica, atunci cînd pentru ceilalţi bătrîni este zi de vizită. Însă, în jurul acestei mese, ca un fel de ritual, susţinut de jocul de cărţi, se dezvăluie adevărate drame umane. Jocul de cărţi „Gin Rummy“, în care împătimitul jucător Martin Weller (Liviu Manolache) o angrenează pe Fonsia Dorsey (Nina Udrescu), este doar un pretext, menit să dezvăluie drame umane. El are rolul de scoate din om ceea ce este firesc - suferinţa şi adevărul - dar şi o parte nedisimulată care scapă oricărei convenţii sociale - cum ar fi stările necontrolate de furie, pe care le trăişte veşnicul perdant sau cele pe care le încearcă însăşi partenera sa de joc, Fonsia.

Liviu Manolache demonstrează, o dată în plus, că este un actor complex. El face un continuu „du-te vino” de la stările de acalmie în care este extrem de cumsecade, după cum observă şi Fonsia, pînă la accesele de furie pe care le încearcă din cauză că el, un pasionat al jocului de cărţi, nu face niciodată gin, iar partenera sa care, iniţial, nu ştia nici regulile jocului, reuşeşte să cîştige de fiecare dată. Fonsia joacă din complezenţă şi apoi, pentru a nu-şi supăra adversarul, face mereu gin, ceea ce dezlănţuie furia partenerului. Nina Udrescu a dat dovadă încă o dată că este o parteneră redutabilă, iar sub aparenta sa fragilitate, zac inepuizabile resurse actoriceşti. Muzica se lasă ca o perdea peste tăcerea celor doi protagonişti, avînd rolul de a amplifica stările dramatice pe care le încearcă bătrînii. Uitaţi de copii şi rude, cei doi bătrîni trec prin aceleaşi stări, singurătatea, motiv pentru care au nevoie unul de celălalt.

Coloana sonoră a spectacolui poartă semnătura lui Liviu Manolache, iar scenografia este creaţia Eugeniei Tărăşescu-Jianu. „După aplauzele cu care a fost răsplătit, cred că acest spectacol va fi primit, în continuare, cu căldură. E plăcut să vezi că efortul pe care îl depui în doi este răsplătit“, a declarat Liviu Manolache, în seara premierei.

Următoarea reprezentaţie a spectacolului „Gin Rummy“ de Donald Coburn se va juca în stagiunea de toamnă. Prin dramele celor două personaje pe care le aduce în faţa spectatorilor, piesa regizată de Liviu Manolache reprezintă un îndemn de a ne gîndi la semenii noştri şi de a fi mai aproape de cei pe care indiferenţa celor apropiaţi îi transformă în ghearele singurătăţii. „Gin Rummy“ a fost scrisă în 1976, de Donald Coburn, avînd titlul original „The Gin Game“. În 1978, piesa a fost distinsă cu Premiul Pulitzer, iar cu un an înainte de a primi această înaltă distincţie, piesa a avut premiera oficială pe Broadway, în regia lui Mike Nichols, cu Jessica Tandy şi Hume Cronyn în distribuţie. În 1997, regizorul Charles Nelson a readus piesa pe Broadway, în rolul protagoniştilor fiind actorii Reilly Charles Durning şi Julie Harris. „Gin Rummy“ a fost adaptată de însuşi Donald Coburn, pentru televiziune, ca parte a „PBS Hollywood Presents“.

În România, „Gin Rummy“ de Donald Coburn a fost jucat în premieră pe 28 februarie 1980, în regia lui Liviu Ciulei, cu Clody Bertola şi Petre Gheorghiu în rolurile celor doi protagonişti.