Născută în simbolica zi de 8 martie, acum trei sferturi de veac, la 1936, Gina Patrichi pare să fi preluat asupră-i bucuria de a fi, dar şi chinurile dintotdeauna ale femeilor năpăstuite. De la primul - Roza din „Pădurea spânzuraţilor”, 1964 până la ultimul rol pe marele ecran - Aspasia din „Hanul dintre dealuri”, 1988 şi trecând, între altele, la Olimpia - „Felix şi Otilia”, 1972, Hanna - „Trecătoarele iubiri”, 1974, Vetina - „Dincolo de nisipuri”, 1974, Delia „Rătăcire”, 1970, Luiza - „Probă de microfon”, 1980, Lisette - „Saltimbancii”, 1981, Zaza - „Pe malul stâng al Dunării albastre”, 1983, „Figuranţii” 1987, Guica - „Moromeţii”, 1987, ea a avut capacitatea de a conferi expresivitate unui complex evantai de ipostaze ale feminităţii.

Figura actriţei a ştiut să distileze, de fiecare dată cu rafinament, chinul interior al personajului interpretat. Fragilă, seducătoare, având un gen de atracţie „decadentă”, ceea ce a făcut-o cu atât mai apetisantă, a indus impresia că femeile cărora le-a dat viaţă sunt gata cucerite. A jucat mereu condiţia fiinţei învinse de un destin anapoda. De aici şi impresia că nu te poţi împotrivi zodiei tale nefaste. Nu intru în detalii, deşi aş putea argumenta cu chiar biografia personajelor sale, de un farmec pe cât de monden, pe atât de desuet.

Viaţa artistei, modul ei de a fi par să fi contaminat propriile personaje, meandrate, supuse capriciilor, lăsate în bătaia hazardului. Mă gândesc la şansa ei de a fi fost acceptată la clasa de actorie a Aurei Buzescu, în 1952, fără să-şi fi terminat liceul şi, apoi, la exmatricularea survenită pe motive disciplinare, în anul al treilea de actorie. A plecat din Bucureşti la recent înfiinţatul teatru din Galaţi, unde a rămas până când a fost cooptată în colectivul de la „Bulandra”, în 1964. Debutase pe scenă în regia lui Valeriu Moisescu şi acelaşi regizor îi va oferi primul rol sub luminile rampei bucureştene. Titlurile pieselor, devenite spectacole reprezentative, par şi ele sugestive: „Nota zero la purtare”, de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu şi respectiv „Jocul de-a vacanţa”, de Mihail Sebastian. Odată cu întoarcerea la Bucureşti începe, de fapt, şi strălucita ei carieră cinematografică. O şansă unică, desigur: debutul într-un film de Liviu Ciulei.

A jucat apoi intens, la televiziune, la teatrul radiofonic - peste treizeci de roluri. Pe scenă a fost favorita unor mari regizori: Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur, Radu Penciulescu, Andrei Şerban, Cătălina Buzoianu. La fel de valoroşi se arată şi cineaştii cu care a colaborat: Iulian Mihu, Mircea Mureşan, Radu Gabrea, Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Elisabeta Bostan, Mircea Daneliuc, Stere Gulea, Cristiana Nicolae. A făcut parte din grupul special, restrâns dar constant, invidiat în epocă, al elitelor actoriceşti cultivate de Malvina Urşianu. (va urma)