După ce a împărţit gogoşi în campania electorală, scuipîndu-şi plămînii pe caldarîm, Gogoşilă pedilă vrea să facă ordine în partid! În loc să-şi dea demisia şi să se ascundă în subsolul unui bloc, la un loc cu aurolacii, ne vorbeşte despre noul marxism. Are, nu-i vorbă, veşnicul candidat un tupeu nemăsurat! Cît despre bun simţ, nicio speranţă. Gogoşilă pedilă, care a luat-o zdravăn peste ochi de la electorat, face noi teorii despre chibrit, lăudîndu-se cum şi în ce chip va restructura dumnealui partidul! După ce s-a întors cu coada între picioare din primul tur, Gogoşilă pozează acum în marele reformator al partidului şi anunţă o remaniere pe cinste. Ca să vezi şi să nu crezi! Băiatul ăsta nu s-a trezit nici acum din beţia prostiei! Nu mai zic nimic de mult trîmbiţata lui demisie de onoare… De unde atîta onoare! I-au rămas balele din campania electorală pe piept. Folosindu-se de acestea, vrea să facă mare curăţenie în partid! Să spele pe jos cu toţi cei care nu l-au vrut din start. Nu cumva trebuia să înceapă cu el, marele repetent în alegeri! Culmea nesimţirii politice, Gogoşilă face fiţe de mare faţă luminată. În fapt, după cum au demonstrat alegătorii, dumnealui nu valorează nici măcar cît o ceapă degerată. Gogoşile lui s-au afumat înainte de a fi livrate. Constat că cei care au luat-o în barbă continuă să se agaţe de capătul ciolanului, erijîndu-se în lideri politici interimari. Tocmai dumnealor s-au găsit să facă reforme în partid? Aţi văzut ce au în fund? Şuturile primite de la electorat. Talpă lîngă talpă, crampoane peste crampoane. Ca să nu mai vorbesc de faţa lor. Care faţă? Aia tumefiată. De cînd cei care au retrogradat fac legea în politică? Dar, pentru că, de fapt, asta este întrebarea, ce mai caută Gogoşilă în politichie? Tot mai mulţi anonimi “bătuţi crunt” în alegeri se erijează în şefi de partid! Să vezi şi să nu crezi! După ce s-au făcut de rîsul curcilor din comuna Podeni, au ajuns peste noapte mari conducători de partid! Îhî. Cei care au stat în banca lor sînt obligaţi să înghită noi teze şi doctrine ale prostiei. Vă amintiţi cum se forţa din gîtlej Gogoşilă cînd îl evoca pe Prostilă? S-a dus şi s-a dat bizon la “tata mare”. Buldogul, parcă îmi sună şi acum în minte lătratul lui, mîrîia la fiecare umbră a sa. “Praf îi fac!” Nu se lăuda el în fel şi chip ca micuţul Oedip? Ce mai caută acum în fruntea organizaţiei? Din cînd în cînd, Gogoşilă apare la televizor. Dă din barbă. Ca şi în campania electorală, dar fără gîjîiala ameninţătoare de atunci. Cînd patinează pe sticlă, juri că este unul din personajele care s-au afirmat în epoca filmului mut. Gogoşilă, tu de ce nu te ceri afară? Salivezi cu gîndul la şefia partidului? Cu alte cuvinte, vrei să-l îngropi definitiv şi pentru totdeauna ca în poveştile de dragoste din filmele indiene? Sînt o grămadă de-alde Gogoşilă care s-au dedicat gogoşilor din politică. S-au făcut de basme în faţa electoratului şi acum se prostesc sub privirile membrilor serioşi de partid. Gogoşilă, ţie chiar nu ţi-e ruşine? Cu care obraz ieşi în faţă, că amîndoi sînt groşi, de vreme ce emiţi pretenţii la şefia partidului? Cum se face că tot Gogoşilă este primul la bucate, incluzînd aici plăcinta ca meniu de bază? Sînt partide în care nulităţile fac legea, bazîndu-se pe deformarea grosolană a proverbului conform căruia ultimii ajung primii. Asistăm la o nouă etapă a hahaleriadei politice.