Politicianul gonflabil se remarcă prin capacitatea sa remarcabilă de a se adapta minciunilor debitate în campania electorală. În funcţie de interesele sale personale sau de grup, se dilată sau se contractă. Politicianul gonflabil poate fi când femeie, când bărbat, în funcţie de starea vremii. De asemenea, şi aici citez din vasta experienţă a premierului, poate fi când mare, când mic, cu brâul până la buric. Sub presiunea străzii, e chiar pitic. Politicianul gonflabil este reprezentantul de seamă al unui partid pe măsura năravurilor sale. Cum este, de pildă, cel aflat, acum, la putere. Rupt total de realitatea înconjurătoare, politicianul gonflabil mai mult pluteşte decât merge. Din acest motiv, se spune că este aerian. Aceeaşi caracteristică de bază o au şi gonflabilii din guvern. Mă rog, cei care au trecut pe aici precum gâsca prin apă. Politicianul gonflabil ştie ca nimeni altul să se umfle singur. Desigur, în pene, pentru că ele reprezintă starea lui naturală. Când vorbesc de pene, mă refer la papagal, oglinda vie a personalităţii sale. În categoria gonflabililor intră şi politicienii obezi, cum s-ar zice, umflaţi pe cale naturală. Starea de gonflabilitate ilustrează gradul ridicat de nesimţire al celor ajunşi la putere. Cei mai mulţi dintre ei arată ca şi cum ar fi fost umflaţi cu pompa până la prăsele. Pocnesc de atâta bunăstare. Politicianul gonflabil crede că, datorită particularităţilor sale, obezitate prin întinderea pielii, nu se vede grosimea obrazului. Se înşeală amarnic! E drept, cei mai mulţi dintre gonflabilii politichiei noastre nu se sinchisesc de treaba asta… Îi doare în cot de populaţie. În cazul gonflabililor, cotul şi pişcotul reprezintă singurele lor părţi sensibile. Dar, evident, doar în ceea ce îi priveşte… Pentru că îi este foarte greu să găsească o parte netedă în configuraţia sa fizică, dumnealui gândeşte doar cu fundul. Un astfel de specimen se remarcă întotdeauna prin fundul său mare şi greţos, dovadă nesecată a nesimţirii autohtone. Când se sparge gaşca gonflabililor, pentru că se mai întâmplă şi astfel de minuni, singura lor reacţie este fâsâitul. E drept, în materie de măsuri menite să scoată ţara de acolo de unde a căzut, efectul este acelaşi - un prelungit fâsâit. Este tot ceea ce am înţeles din ultima cuvântare zgomotoasă a lui Emil Boc, adeptul teoriilor fâsâite în materie de relansare a economiei naţionale. Atâta înţelege, vorba aia, atâta spune… Politicianul gonflabil s-a transformat într-un uriaş balon de săpun. Contrar legilor ascunse care guvernează vulcanizarea, când se sparge, nu face nici măcar fâs. Dacă se sparge, pentru că trebuie să se întâmple şi chestia asta, lasă în urma sa pete de zoaie. Politicianul gonflabil acumulează în interiorul său tot puroiul emanat de cei care, minţind cu neruşinare, au dus în eroare electoratul român. Drept răsplată, îi flămânzeşte chiar şi pe cei care l-au votat.