Fostul premier britanic Gordon Brown a decis să-şi încheie cariera politică, anunţând că nu va mai candida pentru un post de deputat în alegerile legislative de anul viitor. Gordon Brown, în vârstă de 64 de ani, ministrul Finanţelor al lui Tony Blair timp de zece ani înainte să preia conducerea Partidului Laburist şi să se instaleze la numărul 10 pe Downing Street în iunie 2007, se retrage după o activitate de trei decenii la Palatul Westminster. „Nu voi reveni la Westminster după alegerile generale viitoare, nici în Camera Comunelor, nici în Camera Lorzilor”, a declarat politicianul, foarte discret după înfrângerea în alegerile din mai 2010 şi instalarea conservatorului David Cameron la putere. „N-am nicio îndoială că aceasta este decizia bună. Las locul unei persoane noi, cu o viziune nouă, o nouă energie şi competenţe noi”, a insistat acesta într-un discurs susţinut în ţinutul natal, în Biserica Kirkcaldy, în centrul Scoţiei, unde tatăl său oficia ca preot. „Până atunci voi face totul pentru a ajuta la alegerea succesorului meu aici şi a lui Ed Miliband ca premier al ţării”, a adăugat Gordon Brown.

La câteva minute după acest anunţ, Ed Miliband, liderul Partidului Laburist, a salutat „o remarcabilă carieră parlamentară de 32 de ani”. Gordon Brown a revenit pe scena publică la episodul referendumului privind independenţa Scoţiei, în septembrie. S-a implicat atunci pentru rămânerea regiunii sale natale în cadrul Marii Britanii. Această luptă i-a îmbunătăţit imaginea, fiind considerat un politician lipsit de charismă, care nu se simte în largul său în faţa camerelor de luat vederi şi care se exprimă greoi.

Cariera acestui fiu de pastor a început în anul 1983, când a fost ales prima dată deputat. Pe băncile Parlamentului britanic l-a întâlnit pe Tony Blair, „fratele-inamic” împreună cu care a modernizat vechiul Partid Laburist transformându-l într-o formidabilă „maşină de război electoral”, după care rivalitatea le-a afectat relaţia. Potrivit lui Gordon Brown, Tony Blair nu şi-a onorat promisiunea de a-i ceda locul după primul mandat. Cei doi s-au criticat reciproc în memoriile pe care le-au scris. La conducerea finanţelor ţării, a fost numit „cancelarul de fier”, din cauza hotărârii de a ţine bursa în frâu. În confruntarea cu criza economică, în 2008, a lansat un ambiţios program de salvare a băncilor, salutat în străinătate. Laureatul Nobelului pentru Economie Paul Krugman a sugerat că a salvat sistemul financiar mondial. În ţara sa, sindicatele şi opoziţia britanică l-au acuzat, din contră, că a crescut deficitele.

Popularitatea i s-a erodat, iar campania pentru alegerile legislative din 2010 a confirmat dificultăţile în faţa tinerilor săi rivali conservatorul David Cameron şi liberal-democratul Nick Clegg. Învins după 13 ani de putere laburistă, Gordon Brown s-a retras în Scoţia, unde coordonează proiecte umanitare, păstrându-şi totodată mandatul de deputat. Ca Emisar Special ONU însărcinat cu Educaţia, a susţinut cauza acţiunii lui Malala Yousafzai în favoarea educaţiei fetelor, care i-a adus adolescentri pakistaneze Nobelul pentru Pace în 2014.