Multe spitale din România mai au un „pas” până la tragerea obloanelor, în condiţiile în care managerii de spitale abia dacă mai au bani pentru lefurile angajaţilor. Cât despre achiziţionarea medicamentelor şi materialelor sanitare, aproape că nici nu se mai pune problema. De luni bune nu mai există o continuitate în aprovizionare, aşa că pacienţii sunt cei care au ajuns să susţină bunul mers al desfăşurării activităţii spitalelor. Ei sunt cei care-i ajută pe medici să profeseze. Bolnavii şi aparţinătorii lor sunt cei care fac „piaţa”, doctorii fiind cei care întocmesc listele cu cele necesare. Asiguratul din România, care o viaţă a plătit la fondul unic al asigurărilor de sănătate, aflat pe patul de spital, a ajuns să-şi cumpere pansamente, catetere, leucoplast, aţă chirurgicală, truse chirurgicale, spirt, betadină, medicamente, de la cele banale, până la cele extrem de costisitoare. Din păcate, trebuie precizat că, la toate acestea, se adaugă şi plăţile neconvenţionale ale oricăror „manevre” medicale efectuate în spitale de către asistenţi, infirmieri, brancardieri, oameni de pază şi, nu în ultimul rând, medici.

ASIGURAT, DOAR DACĂ AJUNGI ÎN STARE GRAVĂ. Deşi suntem la finele anului 2010, an la care s-a sperat o îmbunătăţire a Sănătăţii din România, membră a UE de ceva timp, bolnavii sunt trataţi cu ...”zile” în spitalele din ţara noastră. Statutul de asigurat a devenit doar o formalitate nulă. Managerii de spitale ridică din umeri atunci când sunt întrebaţi dacă au medicamentele şi materialele necesare pentru pacienţi. Fac fel şi fel de calcule şi artificii pentru a reuşi să achiziţioneze măcar medicamentele de urgenţă. „În momentul de faţă avem în farmacia spitalului doar medicamentele pentru bolnavii care ajung în regim de urgenţă, medicamentele pentru cazurile cu risc vital. Onorabilul Guvern nu ne dă, ci ne tot ia”, a declarat managerul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa, dr. Dan Căpăţână. În rest, bolnavii, asiguraţi sau nu, sunt puşi să cumpere absolut tot, iar dacă nu au bani, „Dumnezeu cu ...mila”. Unii doctori, ajunşi la disperare, s-au îndreptat către sistemul privat, iar alţii către unităţile din străinătate. Deşi tendinţa de a părăsi ţara a personalului medical este una de amploare, nimeni nu schiţează un gest pentru a stopa exodul. Din contră. Oficialii din Sănătate susţin că este ceva firesc...