Asociația Pro Infrastructură trage (încă) un semnal de alarmă: toată infrastructura feroviară românească este aproape de colaps! 75% din șine, 65% din poduri, 50% din terasamente și 90% din catenare au durata de viață expirată și au nevoie urgentă de reparații capitale (RK). Avem peste 1.000 km restricționați și sunt puncte unde trenurile trebuie să încetinească chiar și până la 5 km/h ca să nu deraieze!

Asociația Pro Infrastructură trage (încă) un semnal de alarmă: toată infrastructura feroviară românească este aproape de colaps! 75% din șine, 65% din poduri, 50% din terasamente și 90% din catenare au durata de viață expirată și au nevoie urgentă de reparații capitale (RK). ”Așadar liniile pot fi periculoase dacă se exploatează la parametri normali și, prin urmare, CFR Infrastructura este nevoită să impună sute de restricții drastice de viteză și tonaj. Astăzi, avem peste 1.000 km restricționați și sunt puncte unde trenurile trebuie să încetinească chiar și până la 5 km/h ca să nu deraieze!”, scriu cei de la asociație pe pagina de facebook.

În ciuda acestor "măsuri", există un risc ridicat de accidente. Acum câteva zile, AGIFER (organismul de investigații feroviare) a publicat un raport final în cazul deraierii trenului IR1765 Timișoara-Iași în gara Dej Călători în septembrie 2017 (link: http://bit.ly/2xqAjzr). Documentul prezintă o situație dramatică. Astfel, trenul care leagă Moldova de Ardeal și Banat a deraiat pe o linie care a fost reparată substanțial ultima oară acum 30 de ani, adică în 1988! Șina era atât de degradată încât viteza maximă permisă fusese scăzută la 50 km/h de la 100 km/h (viteza constructivă). Terasamentul era colmatat și acoperit de vegetație făcând imposibilă inspecția traverselor și a prinderilor.

Cârpeala făcută de CFR a fost un dezastru: s-au schimbat doar câteva sute de traverse de lemn pentru a putea menține viteza măcar la 50 km/h. Doar că, prin utilizarea unor firme neautorizate care au furnizat componente sub-standard, traversele noi (tot de lemn) au putrezit și au crăpat, iar puținii angajați din mentenanță (7 în loc de 43 - rezultat al disponibilizărilor) nu au reușit să identifice problema în timp util.

”Suntem extrem de îngrijorați de frecvența incidentelor feroviare din ultima perioadă cauzate de cedări ale infrastructurii, defecțiuni ale materialului rulant și/sau de factori umani. Avem o subfinanțare cronică: anual rețeaua feroviară primește doar între 5 și 10% din necesarul de bani pentru mentenanță! În acest ritm, până în 2030-2040 nu vom mai avea cale ferată, lucru recunoscut inclusiv oficial în Ministerul Transporturilor România.

Cerem alocare bugetară adecvată pentru a face măcar 150-200 km de reînnoiri (reparații capitale - RK) pe an și abordarea rețelei ca un tot unitar!”, se mai arată în informarea celor de la asociație.