În cadrul Sfintei Liturghii săvîrşite ieri la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa, Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a evocat personalitatea poetului Grigore Vieru, trecut la cele veşnice. Cu acest prilej, Ierarhul locului a afirmat: „se cuvenea să facem acest popas de rugăciune în cadrul Sfintei Liturghii pentru cel ce a slujit credinţa, neamul şi ţara, pentru cel ce a fost şi rămîne simbolul Basarabiei reînviate, pentru cel ce a avut curaj - firav, cu firea sa omenească, dar puternic cu sufletul său atît de cald - să îi înfrunte pe cei ce nu recunoşteau limba din Basarabia ca limba română. De aceea, trebuie să ne aducem aminte de el cu recunoştinţă şi cu pioşenie astăzi, cînd este ziua recunoştinţei, aşa cum am ascultat din Sfînta Evanghelie. Poetul Grigore Vieru este, cu adevărat, cel ce ne-a lăsat cea mai frumoasă poezie despre ceea ce înseamnă moartea. O poezie în stilul său filosofic şi profund, dar care ne arată că moartea nu trebuie să fie o înspăimîntare, ci o uşă spre Dumnezeu. S-a inspirat în această poezie din cuvîntul Sfîntului Ioan Gură de Aur; şi noi trebuie să ne inspirăm din cuvintele Sfinţilor Părinţi. Grigore Vieru a fost o flacără vie care a ars neîncetat pentru neamul său, pentru Biserica sa, pentru ţară. El a socotit ţara nu doar Basarabia, ci toată România, cu ţinuturile româneşti istorice. S-a sfîrşit în mod tragic, parcă Dumnezeu a vrut să se împlinească cu el acest sfîrşit, aşa cum tragică a fost istoria noastră. Trebuie să avem recunoştinţă faţă de acest mare român din Basarabia care a venit să aducă în cealaltă parte românească căldura sufletului chinuit şi trecut prin multe vitregii istorice. Veşnică să-i fie pomenirea şi noi să-l pomenim cu evlavie, cu dragoste frăţească, cu acea nădejde că, dacă a plecat din viaţa aceasta, îl primeşte Părintele Îndurărilor şi, poate, prin el, să ne trimită Dumnezeu lumină cerească şi binecuvântare”.