Pandemia gripală care a fost anunţată oficial ieri evocă încă în conştiinţa colectivă gripa spaniolă din secolul trecut, care a provocat moartea a zeci de milioane de oameni, dar Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) afirmă că nu sînt motive de panică. Folosirea termenului de pandemie în privinţa gripei implică o extensie geografică a epidemiei cu care se confruntă omenirea şi prezenţa unui nou virus împotriva căruia oamenii sînt imuni într-o mică măsură sau nu sînt deloc, fără indicaţii cu privire la virulenţă sau rata mortalităţii. Pandemii precum SIDA sau paludismul provoacă deja ele singure trei milioane de morţi anual. „Statele vor şti să facă faţă, sînt dotate în acest sens, la fel ca şi în cazul furtunilor”, a declarat un expert francez, prof. Antoine Flahault. “Nu, nu vom muri cu toţii. Nu mai sîntem în 1918 în ţările dezvoltate: avem antibiotice, antivirale, mijloace terapeutice pentru reanimarea pacienţilor, infrastructuri sanitare”, spune dr. Joseph Ajjar, preşedinte al societăţii franceze pentru igiena spitalelor. “Oamenii nu trebuie să intre în panică”, subiliază şi Adam Kamradt-Scott, de la Universitatea din Londra. În schimb, “mă tem că cele care vor plăti un tribut teribil sînt ţările în curs de dezvoltare”, temperează dr. Ajjar, evocînd Africa. O medie între 25 şi 30% dintre oameni s-au îmbolnăvit de gripă spaniolă din 1918, de gripă asiatică din 1957 şi de cea din Hong Kong din 1968, potrivit lui Angus Nicoll, responsabilul programului privind gripa de la Centrul European pentru Controlul Bolilor (ECDC). “În lipsa vaccinului, 50% din populaţie se poate infecta, dintre care jumătate (25%) se va îmbolnăvi, dar marea majoritate îşi va reveni”, asigură prof. Flahault. Printre persoanele care s-au îmbolnăvit în timpul pandemiilor din 1957 şi 1968, proporţia decesurilor este “mult sub 0,2%”, potrivit ECDC, faţă de 2,5% în 1918. Însă în 1918 nu existau antibiotice care să evite numeroasele decese cauzate de pneumoniile bacteriene secundare infecţiei virale. Pandemiile gripale evoluează în valuri. În 1918, primul val s-a produs primăvara, dar cel de-al doilea, care a venit din emisfera sudică în octombrie-noiembrie a fost cel mai ucigaş. În prezent, emisfera sudică este mai expusă virusului mutant, din cauza apropierii sezonului hibernal, propice propagării gripei, a avertizat dr. Keiji Fukuda, numărul doi în ierarhia OMS. Totuşi, nici nordul nu este complet la adăpost în această vară: în 1918, gripa lovise deja în luna iulie, cu precădere la Copenhaga. “Gripa loveşte în zonele intertropicale, cu toate că nu în ritmul cu care o face în sezonul hibernal în ţările cu climă temperată, ci într-un mod mai etalat pe durata anului”, precizează prof. Flahault. “Trebuie să dăm dovadă de un elan de generozitate faţă de ţările din sud care nu dispun de antivirale. Vor dispune ele de vaccin? Va fi oare cu atît mai şocant dacă nu dispun de produsele uşor disponibile în nord, ca antibioticele contra pneumoniilor provocate de pneumococi”, adaugă prof. Flahault. Virusul ar putea deveni cu atît mai virulent, dar este posibil şi ca pe măsură ce va circula să-şi piardă forţa, consideră virologii.