La Constanţa, cu toate că nu mai sînt prea multe de împărţit, polemicile generate de disputa pentru posturile din teritoriu continuă. Practic, asistăm la un fenomen extrem de interesant. Cu cît zestrea cadristă se subţiază, pentru că s-a ajuns deja la fundul sacului, cu atît cafturile politice se intensifică mai mult! Cei rămaşi pe tuşă se agaţă cu disperare de pluta ultimelor speranţe. Este o vînzoleală de nedescris. Parcă ne-am afla pe “Titanic” în noaptea sa funebră… Chiar dacă au rămas două paie pentru trei măgari, cum spune o veche vorbă bătrînească, mai sînt destui pedelişti care, crezînd orbeşte în steaua lor de tinichea, stau la pîndă în aşteptarea unui moment profitabil. De cînd cu gripa porcină, contează foarte mult selecţia naturală. E suficient să strănute vîrtos ca să-şi scoată adversarul din cursă. Cum se aude că domnul cutare a fost culcat la pămînt de o presupusă gripă rebelă, pac, la războiu, concurenţa sare din tranşee! În lupta pentru o funcţie de conducere, fie ea cît de mică, trebuie să fii vigilent. Sigur, dacă nu ai un susţinător de bază în partid, toate cele enunţate mai sus nu fac doi bani. Activiştii din PD-L Mangalia, unii dintre ei cu state vechi în politică, au simţit pe pielea lor acest lucru. Cu ultimele lor resurse, poftitorii de funcţii au luat la mărunţit Şantierul Naval 2 Mai. Practic, ce a mai rămas din el… Obiectivul cu pricina a intrat, cu mult timp înainte de declanşarea crizei, în conul de umbră al anonimatului. Un amănunt de-a dreptul minor pentru cei care îi trag clopotele. Peste noapte, SN 2 Mai a devenit stupul cu miere al PD-L Constanţa. În jurul lui roiesc poftitorii de faguri. Din cîte am constatat, chiar dacă nu mai produce, şantierul-stup continuă să fie profitabil pentru cei înscăunaţi în diverse funcţii administrative! Paradoxal, aici mişună cei mai mulţi administratori şi manageri pe cap de navalist fantomă. Se prea poate ca domnii care rîvnesc la funcţia de director să fie mînaţi în luptă de dorinţa arzătoare de a desena vapoare! Înţeleg că producţie nu prea e, dar treaba asta de doi lei, cum le place unor pedelişti să se exprime, nu afectează bugetul de protocol şi onorurile rezervate viitorului conducător! Credeţi că se îmbulzeşte cineva la uşa unei case părăsite? Ca şi în alte cazuri, fotoliul de director a dat naştere la noi pasiuni în sînul PD-L Constanţa. Ce fac candidaţii? Se trag unii pe alţii precum disperaţii! Ca să-şi justifice acţiunile, inventează conflicte noi cu cei din PSD. Cu gura mare cît şura, PD-L s-a învăţat să pozeze în victimă politică, pîrîndu-şi aliaţii peste tot. Fără îndoială, dacă luăm în calcul intensitatea bocetelor sale prelungite, Senol Zevri poate concura cu succes la titlul de “asupritul anului”, fiind una dintre victimele colaterale ale războiului dus pe plan local între PD-L şi PSD. După izbînda de la Mediu, domnul Zevri merită o statuie! Prea mult s-a chinuit faţă în faţă cu reacţiunea pesedistă! Domnia sa rămîne ca o emblemă vie a frecuşurilor pedelisto-pesediste de la Constanţa. La un moment dat, dacă vă aduceţi aminte, de dragul lui Zevri, conducerea PD-L Constanţa anunţase că este gata să rupă protocolul cu PSD, ceea ce nu este puţin ca tupeu politic! Cafturile dintre cele două partide nu întrec în intensitate revoluţia portocalie din interiorul PD-L. Paradoxal, în ciuda ameninţărilor pe tema ruperii alianţei cu PSD - PC, miza este cu totul alta. Cei mai mulţi dintre protagoniştii acestei dispute sînt interesaţi de propria lor soartă, fiind adepţii principiului conform căruia cămaşa este mai aproape de propria lor piele. Alegerile europarlamentare au trecut. Vin prezidenţialele, dar, pentru unii, mult mai importante sînt alegerile pentru şefia partidului…