Organizaţia Tratatului pentru Securitate Colectivă (CSTO), un grup al fostelor republici sovietice, va deveni o alternativă la NATO, când Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) şi CSTO vor semna o declaraţie de cooperare, cu ocazia vizitei la Moscova a secretarului general ONU, Ban Ki-moon. În 2008, ONU şi NATO au semnat, în secret, un acord de cooperare, fără ca statele membre ONU să consulte proiectul, stârnind astfel nemulţumirea Rusiei. Emisarul rus la NATO, Dmitri Rogozin, l-a acuzat pe Ban că şi-a depăşit atribuţiile şi a evocat o discrepanţă dintre prefaţa şi capitolele documentului, afirmând că Moscova nu ar trebui să considere acest document ca fiind legitim, ci doar o expunere a părerilor personale ale secretarului general al ONU. El a precizat că documentul se referă la Afganistan. În 2009, preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a promis că va înfiinţa o instituţie potrivită care să rivalizeze cu NATO. Rusia a elaborat un proiect de tratat privind securitatea europeană, care poate fi semnat de toate statele din spaţiul euro-atlantic şi din Eurasia, de la Vancouver la Vladivostok, cât şi de UE, NATO, OSCE, CSTO şi de CSI.

Cotidianul rusesc ”Kommersant” notează că Ban Ki-moon şi omologul său din cadrul CSTO, Nikolai Bordiuja, vor semna declaraţia prin care cooperarea dintre organizaţii trebuie să vizeze domenii precum prevenirea şi rezolvarea conflictelor, lupta împotriva terorismului, crima organizată şi traficul de arme. Potrivit declaraţiei, cooperarea este necesară pentru a combate provocările cu care se confruntă comunitatea internaţională. Ambasadorul rus la ONU, Vitali Ciurkin, a declarat pentru ”Kommersant” că declaraţia are atât o semnificaţie practică, cât şi politică pentru CSTO. ”Odată cu semnarea declaraţiei, se va finaliza formarea unui cadru legal şi politic între cele două organizaţii”. Din CSTO fac parte Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Rusia, Uzbekistan şi Tajikistan. Strategia Rusiei în materie de securitate până în 2020, care a fost aprobată de Dmitri Medvedev, prevede ca CSTO să fie ”un mecanism principal pentru a contracara provocările militare regionale şi ameninţările”.