Cu mult înainte de debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, asistăm la un dizgraţios şi zgomotos spectacol al preşurilor. De fapt, nu este vorba de un spectacol, ci de un adevărat război al preşurilor. Combatanţii politici nu-şi mai scot ochii. Mai nou, îşi scutură în faţă reciproc preşurile din dotare. După care se stuchesc… Aruncă unii pe alţii praful şi cîlţii. Un moment destul de dificil, trebuie să recunosc, pentru cei care pozează în imaculaţii patriei. Chiar şi pentru sfîntul nostru preşedinte. Îi era mult mai uşor şi la îndemînă să facă pe neprihănitul naţiunii. Deunăzi, în urma unor evenimente neplăcute, susţinea că nu ştie nimic şi că el bea doar lăptic! A ţinut frecţia asta pînă la un punct. Punctul cu pricina este cel în care i s-a tras preşul de sub picioare. O glumă proastă, ce-i drept, dar necesară. Este important pentru mediul în care trăim ca, înainte de alegerile prezidenţiale, să se facă o deratizare capitală. Şi, atunci, s-a trecut la acţiunea “Preşul”. În general, în politică, preşul este o formă de comunicare electorală. Politicienii obişnuiesc să ne ducă deseori cu preşul. Ca dovadă a omeniei care îi animă în particular, ne duc cu preşul pe gratis. Ca să nu mai spunem că nu beneficiem de anumite facilităţi! În timp ce combatanţii, ăia de şi-au anunţat intenţia de a candida, stau ascunşi după perdele, susţinătorii lor fac curăţenie generală. Saltă preşul şi vînzolesc gunoiul ascuns sub el. A început marea cruciadă a celor specializaţi în scoaterea la lumină a gunoiului pitit amar de vreme sub preş. În politică, aşa cum se întîmplă şi în alte domenii de activitate, foarte mulţi dintre protagonişti obişnuiesc să ascundă gunoiul sub preş. Sînt politicieni versaţi care, nu numai din comoditate, dar şi din credinţa oarbă că ei nu păţesc nimic, procedează în felul acesta. Exemplu creativ - doamna Ridzi. Exemplu anti - comisie parlamentară - Elena Udrea. Nu mai vorbesc de partide, coaliţii sau alianţe de tot felul transformate în adevărate ghene de gunoi. E drept, politichia noastră abundă în gunoaie de tot felul. Are aceeaşi fişă de cadre precum pădurea care nu este lipsită de uscături. Operaţiunea de scoatere a gunoiului de sub preş nu este chiar atît de simplă precum cred unii. Sînt cazuri în care gunoiul se pietrifică după principiul năravului care din fire nu are lecuire şi, evident, în această situaţie, este mult mai greu de dislocat. Preşul ascunde sub el foarte multe surprize. De pildă, tranzacţii cu arme sau consultanţă militară sub formă de pui preambalaţi. Sau, în aceeaşi gamă, muniţie numa’ bună de valorificat în Angola sau în alte state puse pe caft. Sub preş se mulează foarte bine şi contractele cu “băieţii deştepţi” din domeniul energiei, învîrtelile cu terenuri după reţeta lui Popoviciu şi cavourile ca suvenir. Cum era de aşteptat, preşul prezidenţial este cel mai greu şi mai încărcat cu diverse metale militare. Ca să poată fi ridicat la nivelul bătătorului naţional, a fost necesară intervenţia ageră a unei grupări cu buzele arse din breasla serviciilor secrete. Doar ei dispun de mijloacele necesare pentru a putea ridica preşul prezidenţial în punctele sale cele mai sensibile. Şi cînd te gîndeşti că, pun virgula de rigoare, cotoiala politică abia a început! Povestea bileţelelor roz din “epoca liberală” a lui Tăriceanu este o strategie minoră pentru adormit odraslele de bani gata. Să vedeţi ce praf o să stîrnească în continuare serviciile secrete, alea cu buzele fripte şi cu foarte mulţi adepţi puşi pe tuşă în ultimii doi ani! Mă aştept ca războiul preşurilor să se extindă. Nu mă îndoiesc că prezidentul va ieşi foarte şifonat din toată această poveste, repet, o poveste care se află abia la începutul ei. Trăiască preşul!