Premierul gură bogată a sărăcit. Desigur, în vorbe. De la o vreme încoace, în contradicţie totală cu felul său de-a fi, a trecut pe comanda “Mucles”. Se apropie perioada propice celor săraci şi cârpiţi în fund. Ca să facă impresie bună, premierul gură bogată umblă tot timpul cu un ac de cusut în mână. Pentru a fi în ton cu ţara, îşi cârpeşte pantalonii, evident, din mers, în fund. Domnul nostru premier este solidar cu poporul cârpit în fund… Sunt momente în viaţa sa când simte nevoia să facă lucruri simple, după cum l-a învăţat preşedintele. De când cu picajul naţional, sport aerian de mare capacitate, premierul gură bogată se gândeşte de două ori înainte de a ieşi în faţă. Nu mai este la fel de vorbăreţ ca altădată! Poate că nu-i mai dă mâna! La lumina zilei, de-a dreptul curios, apare din ce în ce mai rar… Poate că circulă noaptea! Spun unii că dumnealui caută tunelul cu Luminiţa la capăt. Nişte derbedei au furat indicatoarele. O fi nimerit orbul Brăila, dar nu e cazul guvernanţilor noştri! Premierul gură bogată se comportă ca şi cum s-ar afla prizonier într-o beznă totală. E lung tunelul şi Luminiţa e departe… Premierul gură bogată nu mai are verva de altădată. A uitat să mai dea din coate. Se uită la noi ca la nişte fraieri. Poate că am înghiţit mult prea repede povestea cu relansarea economică! Culmea, exact pe 1 aprilie! Uneori, te priveşte cu ochii lui plânşi. Dorul de coasa tinereţii sale este din ce în ce mai greu de suportat… Telefonul de pe firul scurt sună şi el din ce în ce mai rar. Pentru premier, viaţa fără indicaţiile venite de la Cotroceni “e pustie” şi nici o altă faptă de vitejie “nu mai are lost”. S-au dus vizitele de lucru de altădată! A fost o vreme când prezidentul se bălăcea zilnic în băile de mulţime. Pe atunci, nimeni nu-l huiduia. Premierul gură bogată a înţeles că şi-a răcit gura de pomană. În jurul lui ţara se prăbuşeşte. Prezidentului nu-i mai arde de şuete în timpul şedinţelor de guvern. S-a pitit şi dumnealui în cuibul său de la Cotroceni. Consilierii săi ne liniştesc. Domnul prezident gândeşte pentru binele ţării. Rar un aşa sacrificiu capital! Din cauza gândirii intense, se simte epuizat. Evident. Săritor pentru binele patriei, după cum îl ştim, domnul prezident gândeşte în numele tuturor factorilor de răspundere. Le dă mură-n gură tuturor. Gură bogată a sărăcit. În campania electorală, nu-i tăcea … Cu el în frunte, partidul său ne-a promis multe! Premierul a făcut şi el promisiuni până şi-a răcit gura de pomană. Ca şi prezidentul, a promis până ne-a albit… Preşedintele nostru drag nu are chef de vorbă. A umflat balonul până l-a spart. De prea multă caterincă… Nu mai este nici forţos. În primul mandat, spre disperarea constructorilor, care invocau criza de materiale, domnia sa îşi dădea frecvent cu cărămida în piept. După ce a promis că trece la betoane, s-a lăsat.