Toate persoanele care se plâng de traiul greu al fiecărei zile ar trebui să urmeze exemplul nevăzătorilor din România. Ei nu văd pe unde merg, dar au curajul să iasă în stradă pentru a-şi cere drepturile. Restul lumii doritoare de schimbare nu mişcă niciun deget, deşi speră ca lucrurile să îşi schimbe direcţia, probabil în bătaia vântului. Asociaţia Nevăzătorilor din România (ANR), filiala Constanţa – Tulcea, alături de filialele din toată ţara se pregăteşte să organizeze pe 29 septembrie un miting în faţa Parlamentului României, cu scopul de a sensibiliza guvernanţii în legătură cu proiectul Legii Asistenţei Sociale. Noul proiect de lege face referire la persoanele cu handicap, secţiune ce conţine intenţii discriminatorii la adresa acestora, indemnizaţia socială prevăzută de legea în vigoare urmând a fi modificată în funcţie de venitul persoanei şi de un anumit context social. “În România sunt aproximativ 80.000 de nevăzători, filiala Constanţa având înscrişi 1.238 persoane, iar în judeţul Tulcea sunt 394 persoane. De-a lungul timpului, legile speciale susţin drepturile persoanelor cu handicap, indemnizaţiile fiind acordate indiferent de venit. Aceste ajutoare îndeplinesc rolul de sprijin în vederea integrării sociale a persoanei, indemnizaţia permiţându-i nevăzătorului să se deplaseze mai uşor, să ajungă mai simplu la locul de muncă, să fie independent. Indemnizaţia compensează dificultatea vieţii în condiţiile de handicap. În acest context, eliminarea ajutorului pentru handicap reprezintă cea mai grea lovitură dată acestei categorii defavorizate”, a declarat preşedintele ANR, filiala Constanţa – Tulcea, Petru Pop Şpan.

DISCRIMINARE În proiectul Legii Asistenţei Sociale, pensia socială şi ajutorul de însoţitor sunt legate de contextul familial al persoanei cu dizabilităţi şi de veniturile acesteia. Teoretic, principiul invocat este să se acorde sprijin numai acelor persoane care au nevoie, practic, persoanele vor fi discriminate de un drept care li se cuvine. “Spre exemplu, un văzător şi un nevăzător sunt angajaţi pe aceeaşi funcţie şi au acelaşi salariu. Persoana văzătoare nu întâlneşte nicio problemă în a se deplasa la şi de la locul de muncă şi nici în a-şi asigura lucrurile de care are nevoie zilnic. Eu trebuie să cheltui mai mulţi bani pentru a ajunge la muncă, pentru a-mi asigura lucrurile necesare, decât colegul meu. Folosirea mijloacelor de transport în comun este aproape imposibilă, pentru simplul motiv că staţiile autobuzelor nu sunt marcate în niciun fel”, a explicat nevăzătorul Radu Vasile. El mai spune că pentru handicapul de gradul I, o persoană primeşte în total 818 lei pe lună. „Pentru a elimina pe cât posibil inegalităţile existente între persoanele cu şi fără dizabilităţi, fiecare foloseşte banii cum poate. În concluzie, deşi vom primi aceiaşi bani, eu şi colegul meu vom avea salarii diferite fără aportul acestor pensii sociale, pentru că mare parte din salariul meu se va duce pe elemente legate de dizabilităţi. Conform principiului de şanse egale, între mine şi colegul meu nu trebuie să existe, pe cât posibil, nicio diferenţă”, mai explică Radu Vasile. Persoanele care trăiesc în întuneric îşi doresc un mediu în care să poată acţiona cu şanse egale, dar doresc şi respectarea legilor în vigoare şi nu adoptarea noului proiect legislativ. În plus, nevăzătorii le reamintesc guvernanţilor că “nu persoanele cu dizabilităţi au provocat criza şi nu ele sunt cele care trebuie să plătească facturile acestei crize”.