Expresia îi aparţine lui Mircea Geoană şi mi se pare o caracterizare excelentă a atitudinii preşedintelui ţării. Cine conduce România, astăzi, din toate poziţiile posibile? Mama mare? Discursul lui Traian Băsescu, ţinut acum două zile în faţa noului Parlament, a confirmat acest lucru. De fapt, nu vă spun nicio noutate, pentru că toate televiziunile, la unison, ca şi presa scrisă, au confirmat impresia lăsată de şeful statului.

În clipa de faţă, la nivelul puterii, s-a ajuns la o situaţie paradoxală, pe care a punctat-o chiar Băsescu, fără să o caracterizeze în felul în care o fac eu acum. Pe de o parte, partidele din coaliţie neagă orice tensiune şi se declară mulţumite de colaborare, chestia asta fiind confirmată oficial de vicepremierul Dan Nica. Pe de altă parte, atitudinea preşedintelui nu face altceva decît să zgîndăre reacţii ostile din partea liderilor PSD. V-am spus, în editorialul de ieri, că, dacă Băsescu nu va fi reales, acest guvern ar funcţiona strună, poate cu minime remanieri, încă patru ani. Astăzi cred şi mai tare treaba asta! Ascult unele declaraţii ale politicienilor din Partidul Democrat - Liberal şi simt, în spatele vorbelor pe care le rostesc, acelaşi sentiment de frustrare care mă încearcă şi pe mine, ca simplu comentator. Spre deosebire de cei din PSD, care pot vorbi liber despre Băsescu, membrii PD-L se cenzurează singuri şi asta a început să se vadă cu ochiul liber! Băsescu a ajuns să îşi încurce foştii colegi de partid. Cu felul său de a-şi băga coada peste tot, adică de a guverna pe furiş, preşedintele mai mult îi enervează pe liderii PD-L, dar aceştia nu îndrăznesc să o spună, aşa cum o fac cei de la PSD, care sînt eliberaţi de orice constrîngeri, pînă la nivelul minimal al diplomaţiei politice.

Am chiar şi un exemplu la îndemînă, însă nu vreau să credeţi că mă laud de unul singur. Vorbind despre presupusul împrumut de la FMI, Mircea Geoană a criticat, pe un ton relaxat, substituirea lui Băsescu în rolul lui Boc, avertizînd, exact cu expresia folosită de mine acum trei-patru editoriale, că această „centură de siguranţă” s-ar putea transforma într-o „centură de castitate”! Care membru PD-L ar fi îndrăznit să facă o asemenea caracterizare cu glas tare? Degeaba l-a ironizat Băsescu pe Geoană, în interviul de la postul public de televiziune, pentru că preşedintele PSD a avut dreptate şi, pe deasupra, a fost de o mie de ori mai civilizat decît şeful statului. De fapt, dacă încercăm un exerciţiu de imaginaţie şi dăm la o parte ipocrizia limbajului public, cenzurat de decenţă sau interese politice, i-am putea auzi pe mulţi membri PD-L, în particular, înjurîndu-l pe Băsescu şi fiind enervaţi de atitudinea sa de pseudo-premier.

Drept răspuns la această atmosferă pe care a început să o perceapă chiar şi preşedintele, Traian Băsescu s-a „dezvinovăţit” în faţa presei, luni seara, după discursul din Parlament, cînd a declarat: „eu nu sînt parte a înţelegerii dintre PSD şi PD-L”… Adică, vezi Doamne, am voie să-mi bag nasul peste tot şi să mă iau de oricine! Păi, prietene, vorba lui Mircea Badea, aşa făcea şi mama mare, pe vremea copilăriei mele, cînd se mai certau părinţii mei, numai că tata îi răspundea: „Hai să nu ne amestecăm chiloţii pe furiş!...” Numai că mama mare nu era preşedintele României, iar de la chiloţi, la guvernare, este ceva mai mult decît un singur pas… În această cheie ironică apreciez eu caracterizarea pe care Mircea Geoană i-a făcut-o lui Băsescu. Salutare!