Debandadă! Cu intenţie guvernamentală sau nu, cam asta este ceea ce se întîmplă în prezent în domeniul locuinţelor construite de stat sub tutela Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe (ANL). Lansat ca un proiect menit să ajute tinerii care nu au locuinţe, programul ANL a funcţionat în legislatura trecută, cu suişuri şi coborîşuri, dar, după 2005, s-a îndreptat cu paşi siguri către un eşec lamentabil . Practic, în actuala legislatură, cel puţin la Constanţa, nu s-a mai pus piatra de temelie a niciunui bloc, singurele imobile ANL care au fost date în folosinţă fiind cele a căror construcţie a fost demarată pînă în toamna lui 2004. Cea mai mare pondere în proiectul ANL a avut-o componenta privind amenajarea blocurilor de apartamente destinate închirierii. A existat într-adevăr şi o componentă privind locuinţe care au fost cumpărate prin credit ipotecar, dar foarte puţin reprezentată fizic în teren. Contractul de închiriere a locuinţelor date deja în folosinţă s-a încheiat între administratorii blocurilor şi beneficiari pe o perioadă de cinci ani, primele contracte expirînd deja de cîţiva ani. În acest an, Guvernul a aprobat modificarea Legii privind functionarea ANL astfel încît să le permită chiriaşilor care stau în locuinţele construite de ANL să cumpere apartamentele sau garsonierele, după expirarea contractelor de închiriere. (Măsura a fost trîmbiţată de mai bine de doi ani!) Pentru a putea cumpăra casa în care au locuit în ultimii cinci ani, tinerii trebuie să îndeplinească două condiţii: să achite cu banul jos valoarea integrală a locuinţei, care va fi stabilită la valoarea pieţei, iar venitul mediu al familiei să nu depăşească dublul salariului mediu pe economie. Este ciudat faptul că guvernanţii au decis să vîndă la preţul pieţei, în condiţiile în care programul a fost lansat tocmai pentru că tinerii din România de astăzi nu îşi pot permite să cumpere o locuinţă de pe piaţă. La fel de ciudat este faptul că statul român a construit aceste imobile pe terenuri oferite gratuit de primării, cu utilităţi amenajate (fără obligaţii) pe cheltuiala autorităţilor locale, cu subvenţii de 20% oferite de stat (din bani publici) pentru constructori, iar acum, acelaşi stat încearcă să vîndă la preţul la care vinde un prestator privat, preţ în care sînt incluse atît utilităţile cît şi terenul, valorînd minimum 25% din investiţia totală. Mai pe româneşte, Guvernul încearcă să scoată profit fără niciun drept, tocmai pe spatele celor pe care statul s-a oferit să îi ajute întrucît nu aveau posibilităţi să îşi cumpere case.

Casele construite din bani publici, vîndute la preţul pieţei de statul-satrap

Cine va reuşi să îşi cumpere locuinţa ANL în care a locuit cu chirie? În condiţiile în care salariul mediu la nivel naţional este de 442 de euro (calculat după valoarea anunţată de autorităţile centrale pentru salariul mediu raportată la cursul de schimb de ieri afişat de BNR) sînt slabe şansele ca o familie de chiriaşi să poată obţine de la vreo bancă sumele necesare plăţii cu banul jos solicitate de Guvern. Majoritatea celor care locuiesc în blocurile ANL abia se apropie de salariu mediu. Să presupunem însă că ambii membri majori ai unei familii care locuieşte într-un apartament ANL de două camere se află în situaţia fericită în care cîştigă aproape dublu faţă de salariul mediu, fiind astfel la limita de venit acceptată de Guvern pentru cumpărarea casei. Un astfel de apartament, dintr-un imobil nou din Constanţa, se poate vinde pe piaţa liberă pentru un preţ mediu de 100.000 de euro. Ce bancă din Constanţa oferă un astfel de împrumut în condiţiile stabilite de Guvern?! Niciuna! Cele mai bune superoferte ale băncilor constănţene oferă împrumuturi de 50 de mii de euro familiilor cu un venit de 1200-1300 euro/lună. Or, familia ipotetică despre care vorbeam nu realizează lunar mai mult de 1.770 de euro/lună, cu 40% mai mult decît venitul de referinţă anunţat de bănci. Matematica este simplă. Practic, familia respectivă poate primi de la o bancă, atenţie, doar dacă prinde o astfel de superofertă, 70-75 de mii de euro. Conform acestui calcul sumar, chiriaşii ANL care nu au bani mulţi puşi de-o parte pot să îşi pună pofta în cui şi să mai încheie un contract de chirie.

Programul guvernamental se duce de rîpă

Colac peste pupăză, conducerea ANL şi ministrul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţei, Laszlo Borbely, au anunţat că, de anul acesta, va fi desfiinţată componenta de locuinţe destinate vînzării prin credit ipotecar şi au acuzat autorităţile locale de faptul că nu şi-au făcut datoria în ce priveşte contrucţia de blocuri ANL, punînd în cîrca acestora faptul că în multe zone din ţară construcţia blocurilor ar fost sistată. La nivelul municipiului Constanţa, dacă iniţial fuseseră proiectate 1.928 de locuinţe (1.299 pentru închiriere şi 709 în regim de credit ipotecar), după 2004, nu a mai fost construit nimic. Primăria cedase gratuit, încă din 2003, către ANL, 38 de ha de teren pentru locuinţe la Palazu Mare şi 2,4 ha în zona Energia, însă aceste terenuri au revenit în administrarea Primăriei anul trecut în toamnă, după ce conducerea ANL a anunţat că nu mai are intenţia de a construi pe raza municipiului. Mai mult, Primăria a blocat în fiecare an, din 2003 pînă în 2007, fondurile necesare amenajării infrastructurii aferente blocurilor de locuinţe care ar fi trebuit să fie construite de ANL. Inutil! După 2004 nu s-a mai lansat construirea niciunui bloc. Singurele imobile care au mai fost inaugurate în Constanţa au fost cele a căror contrucţie a fost demarată în legislatura trecută. Finalul?! În municipiul Constanţa au fost construite în total doar 634 de unităţi locative din cele 1.928 prevăzute iniţial.

Chiriaşii ANL din Constanţa nu văd cu ochi buni deciziile de la centru

Constănţenii care locuiesc cu chirie în locuinţele ANL nu văd nicio luminiţă la capătul tunelului, fiind conştienţi de faptul că deşi li se oferă posibilitatea să îşi cumpere locuinţa, în realitate, nu au nicio şansă. Redăm doar cîteva din declaraţiile unor chiriaşi ANL:

Silviu Ionescu: „Vreau să pot cumpăra apartamentul dat de ANL, însă nu la preţul pieţei. Mai bine mă duc în Bulgaria şi-mi cumpăr o locuinţă, acolo unde găsesc una la acelaşi preţ, dar de 320 metri pătraţi. Prefer să fac naveta din Bulgaria şi să vin la serviciu în Constanţa, de unde fac maxim o oră jumătate, decît să-mi iau un apartament la 90 de mii de euro.”

Cristina Toader: „Dacă aş fi avut posibilitatea să-mi cumpăr un apartament nu aş mai fi stat cu chirie. E clar că nu am cum să-mi achiziţionez un apartament la preţul pieţei. Nouă ni s-a spus că vom putea să-l cumpărăm la preţ de producător, nicidecum la preţul pieţei.”

Mariana Oprică: „E clar că nu o să-mi pot cumpăra apartamentul la un astfel de preţ. Noi locuim de aproape patru ani şi dăm 80 de lei chiria pe lună, de la 20 cît o aveam înainte. Mi se pare mult şi aşa. Abia dacă-mi pot permite să plătesc chiria, în condiţiile în care am doi copii şi soţul este singurul care are un venit, eu fiind casnică.”

Iulian Antohe: „Orice aş face, nu mi-aş permite să cumpăr apartamentul la preţul pieţei şi nu ştiu unde m-aş putea duce dacă ne-ar obliga să cumpărăm locuinţele. Nu cred însă că o să treacă hotărîrea celor de la Guvern pentru că tot pesediştii deţin puterea şi sînt majoritari în Parlament. Mai mult, nu cred că liberalii vor mai intra la guvernare, zilele lor sînt numărate, mai ales după ce s-a întîmplat şi cu taxa auto. Credibilitatea lor a scăzut mult.”

Maria Pătraşcu: „Majoritatea sîntem cazuri sociale, avem copii mici, avem rate la lucrurile pe care le-am achiziţionat pentru casă, la mobilă şi la electrocasnice şi nu am putea să ne permitem să dăm atîţia bani. Ei vor toţi banii deodată! Au vrut să ne ajute şi acum ne dau cu tifla în cap”.

Mihaela Toci: ”Sîntem puţini care ne-am putea permite să cumpărăm un apartament la preţul pieţei. Eu sper să putem locui în continuare cu chirie şi să nu fim nevoiţi să plecăm din locuinţe. Nu sînt de acord să ne oblige să cumpărăm la preţul pieţei apartamentul ANL.”