Pentru domnii guvernanţi, cei mai mulţi dintre ei mânaţi de un tupeu ieşit din comun, statul la coadă reprezintă “dulcea moştenire”. În concepţia ideologică a unora dintre ei, statul la coadă contribuie decisiv la creşterea calitativă a standardului de viaţă al populaţiei. Mai departe, căleşte caractere şi fortifică voinţa unui popor întreg. Miniştrii lui Boc, care ar fi trebuit să facă de multă vreme “poc”, se mândresc cu noua lor ideologie despre persiflarea cetăţenilor prin generalizarea statului la coadă pentru tot felul de repetiţii birocratice. Guvernul Boc conţine în compoziţia sa de bază exemplare rare precum Şeitan sau Vlădescu. Până să ajungă ministru, domnul Şeitan mirosea frumos ca pâinea lui Dumnezeu abia scoasă din cuptor. De când s-a nărăvit la Putere, e plin de figuri, se răsteşte la ziarişti şi face numeroase şpagaturi pe tema statului la coadă. Respectuos înainte de a sări în căruţa lui Boc, la un pas de a se înfinge cu buca lui dreaptă în coasa premierului, s-a transformat în prim tenorul lui Băsescu. Repertoriul este identic. Un potop de acuzaţii la adresa presei, care, chipurile, zice el, ar fi convocat lumea la ghişeele birocraţiei! Dintr-un om blajin, ministrul Şeitan s-a transformat într-un autentic buldog al Guvernului, cu mult mai activ decât fiorosul Blaga! Mimând simptomele generate de orbul găinii, dumnealui susţine că totul merge ca pe roate în privinţa dărilor pentru drepturile de autor. În România, putem vorbi de coadă doar în cazul animalelor cu o asemenea podoabă sau, cum ar spune un prieten, loc pentru tinichea. Un alt adept al teoriei despre “dulcea povară” face pe şmecherul. Domnul Vlădescu este de-a dreptul iritat de faptul că numeroşi cetăţeni ai patriei critică la unison lipsa de bun simţ a celor care pun oamenii degeaba pe drum. Bine consiliat de Gheorghe Andrei, adeptul sârbei în căruţă în toate domeniile de activitate, ministrul Finanţelor ne ia peste picior. Ca şi Şeitan, are o mai veche răfuială cu presa, deşi nu cred că Andrei l-a încurajat în această chestiune… Starea de nervozitate a preşedintelui Băsescu, rămas, ca jucător, doar în jambiere, se propagă în teritoriu prin oamenii lui Boc. Şeitan şi Vlădescu au alcătuit un dublu eficient în materie de manipulare. Din reacţiile domniilor lor am reţinut scârba faţă de jurnalistul incomod şi lipsa de interes faţă de cozile de la ghişee, foarte greu de localizat din interiorul biroului propriu. Domnii Şeitan şi Vlădescu ar trebui să nu pună liniştiţi capul pe pernă. Debandada generată de povestea drepturilor de autor reprezintă doar o fărâmă din haosul care a pus stăpânire pe ţară. În acest context, mă miră tupeul afişat de cei care au găsit de cuviinţă să bagatelizeze situaţia celor obligaţi să stea, atenţie, lună de lună, la coadă ca să achite o datorie de doi bani! Mai marii zilei se joacă, într-o manieră iresponsabilă, cu răbdarea cetăţenilor obidiţi, care se simt, în ţara lor, hăituiţi ca nişte vite. Pe lângă efectele negative ale politicului, sunt nevoiţi să plătească şi oalele sparte de guvernanţi. Ca la dansurile greceşti din categoria “făcături”, micuţul Boc se îndârjeşte să calce în străchini, aceasta fiind figura lui preferată. Foarte bine, să calce şi în… epoleţi, dar ce vină avem noi?