NE-AM BĂGAT SINGURI ÎN GURA LUPULUI România şi alte 21 de state ale UE au semnat, la începutul acestui an, documentul internaţional Anti-Counterfeiting Trage Agreement, adică, mai pe scurt ACTA, un acord care ar fi trebuit să vizeze combaterea comercializării de produse contrafăcute, precum şi pirateria online. Potrivit criticilor, textul este prea vag, dând posibilitatea unor abuzuri din partea proprietarilor de drepturi de autor şi poate constitui o încălcare a libertăţilor fundamentale. Negocierile ACTA au fost secrete până pe 22 mai 2008 când un document despre tratatul propus a fost publicat pe Wikileaks, iar în scurt timp şi ziarele au scris despre negocierile secrete. ACTA nu va intra în vigoare ca lege a UE dacă Parlamentul European va vota împotriva actului între 11 şi 14 iunie.

VALUL PROTESTELOR A CÂŞTIGAT Documentul a fost semnat de autorităţile de la Bucureşti fără consultarea nimănui. Consfinţirea adeziunii noastre la acest acord era ca o pată urâtă pe fruntea ţării. Opoziţia a reacţionat, deoarece un asemenea act important trebuia analizat temeinic înainte de a fi asumat. Românii s-au mobilizat şi au ieşit în stradă, considerând că actul “îngrădeşte libertatea internetului” şi îi va supune la controale în afara legii. Valul “seismic” s-a propagat în toată Europa. A fost nevoie proteste de amploare pentru ca o gramadă de ţări europene să amâne ratificarea acordului. Fragilul front comun s-a spart şi fiecare a dezertat pe cărarea lui. Traian Băsescu a tăcut. Indignaţi, românii au continuat protestele. În cele din urmă, ieri, purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Suciu, a anunţat că Executivul a luat decizia de a amâna ratificarea acordului ACTA până la pronunţarea Curţii Europene de Justiţiei în acest caz. Nu contează că o facem printre ultimii, căci suntem învăţaţi să tot fim la coada clasamentelor de tot felul. Măcar să fim ţanţoşi până la capăt.