În isteria politică pe care am trăit-o pe 13 octombrie, a trecut aproape neobservată o ştire care nu a fost consemnată decît pe „burtierele” televiziunilor. Singurul ziarist care a semnalat-o a fost Cristian Tudor Popescu.

După căderea guvernului „Boc 2”, reprezentantul Fondului Monetar Internaţional la Bucureşti a dat o declaraţie de presă în care anunţa că FMI-ul nu este îngrijorat de schimbarea politică din ţara noastră, deoarece consideră că România îşi va respecta toate obligaţiile asumate faţă de Fond şi Banca Mondială, indiferent ce guvern se va forma în următoarele zile. Limbajul acesta neutru, dacă nu chiar laconic, dovedeşte, de fapt, o fermitate necruţătoare, ca o mînă de fier înfăşurată într-o mănuşă făcută din „mătase diplomatică”. Traducerea neoficială a acestei declaraţii, pe care minţile noastre înfierbîntate de febra politică din Parlament n-au băgat-o în seamă, sună cam aşa: dacă nu vă ţineţi de cuvînt faţă de noi şi faţă de Uniunea Europeană, nu mai primiţi niciun euro şi veţi intra în incapacitate de plată, adică veţi deveni o ţară falimentară şi nefrecventabilă, din punctul de vedere al investitorilor străini” Aşa este…

Mă gîndeam la acest aspect acum două zile, spre seară, când începuse nebunia declaraţiilor şi a speculaţiilor despre noul premier sau noua majoritate parlamentară, dîndu-mi seama, dacă-mi permiteţi să citez din Shakespeare cu o astfel de ocazie, că se face „mult zgomot pentru nimic”. Indiferent cine vine la putere, fie pentru două luni, fie pentru următorii trei ani, pînă la viitoarele alegeri parlamentare, va fi obligat să respecte cu stricteţe clauzele acordului cu FMI. Orice iniţiativă guvernamentală va trebui să nu „calce în străchini”, ca să nu zic că va dansa cum îi cîntă Banca Mondială. Ăsta este şi motivul care l-a făcut pe Cristian Tudor Popescu să remarce ironic că România nu are nevoie de guvern interimar, ba chiar nici măcar de vreun alt guvern, pînă cînd va rambursa împrumutul uriaş pe care l-am contractat, fiindcă toate măsurile economice care vor fi luate în următorii ani vor fi dictate de la New York şi Bruxelles! Inclusiv conceptul de „preşedinte-jucător”, lansat de Traian Băsescu, devine inutil, pentru că viitorul şef al statului român nu va mai putea să se amestece în economia autohtonă, cum a făcut-o actualul preşedinte, călcînd în picioare Constituţia. Aşa că, vorba lui Anton Pann, „dacă nema putirinţa, ce mai chichirez gîlceava!?”

Totuşi, Guvernul „Boc 2” nu a căzut degeaba, deoarece era ilegal, neconstituţional şi hotărît să favorizeze prin orice mijloace posibile victoria lui Băsescu în alegerile prezidenţiale. Cît despre mult clamata lege unitară a pensiilor, o poate pune în aplicare oricine, chiar într-o formă mai bună. Pînă la urmă, după cum vedeţi, tot Shakespeare şi Anton Pann au dreptate…