Nu au învăţat nimic! După ani la rînd în care servilismul autorităţilor române faţă de entităţi europene sau mondiale, fie ele state, organizaţii interguvernamentale sau trusturi economice a fost contestat atît în media cît şi de reprezentanţii societăţii civile, Guvernul Tăriceanu o comite grav. Intenţia Voestalpine de a stabili un combinat siderurgic în România, Bulgaria sau Ucraina a generat o adevărată frenezie a autorităţilor centrale din cele trei state, care s-au grăbit să încheie înţelegeri. Nu ştim alţii cum sînt, dar ai noştri s-au arătat dispuşi să îşi vîndă şi căţelul şi purcelul, doar-doar or reuşi să convingă marea firmă austriacă să se stabilească pe teritoriul României. Dovadă stă memorandumul semnat miercuri de Guvern cu Voestalpine, prin care Executivul României se obligă să stea... şi în patru labe. Cel puţin asta susţin surse care au participat la negocierile dintre guvernanţi şi reprezentanţii Voestalpine. Acestea amintesc doar cîteva din obligaţiile pe care Guvernul şi le-a asumat de dragul unei investiţii private: obţinerea avizului Parlamentului pentru ca proiectul combinatului siderurgic să fie considerat de interes public naţional, inclusiv pentru exproprieri de terenuri, şi să susţină în faţa Comisiei Europene strategia companiei privind emisia de poluanţi; renunţarea de către Ministerul Culturii la toate drepturile de preempţiune în cazul unor eventuale descoperiri arheologice pe terenul pe care ar putea fi construit combinatul şi emiterea în regim de urgenţă a tuturor certificatelor necesare; acordarea de ajutoare de stat pentru instruirea angajaţilor, ocuparea forţei de muncă, cercetare-dezvoltare şi protecţia mediului, conform normelor UE; modificarea, pînă la 31 decembrie 2008, a normelor de procedură privind acordarea certificatului de amînare de la plata în vamă a TVA, precum şi legea referitoare la emiterea avizelor de mediu prin introducerea unor reguli simplificate care să permită eliberarea acestor autorizaţii într-un interval de maximum 135 de zile; asigurarea terenului necesar investiţiei Voestalpine şi prin trecerea unor suprafeţe din domeniul public în cel privat al statului şi finalizarea procedurii de vînzare, închiriere ori concesiune către compania austriacă a acestor terenuri, cu renunţarea în totalitate la dreptul de preempţiune, pînă la 31 decembrie 2009; schimbarea categoriei de utilizare a unor suprafeţe necesare investitorului austriac, de către Ministerul Agriculturii, din teren arabil în teren constructibil, fără plata taxelor şi a comisioanelor aferente cel puţin în cazul suprafeţelor mai mari de 200 hectare.

Mai pe româneşte, toată birocraţia de care se plîng de ani la rînd atît românii simpli cît şi firmele care activează în România poate fi şuntată pentru alţii (investitori străini), dar pentru ai noştri se pune în continuu placa “nu se poate, aşa cere legea”. Probabil că într-o altă viaţă, guvernanţii noştri (în acest caz Tăriceanu & Co), care ne cerşesc voturile la fiecare patru ani, vor înţelege că banii pe care şi-i împart pe la Bucureşti sînt ai românilor, cărora le refuză debirocratizarea şi subvenţiile, şi nu ai celor de la Voestalpine, cărora le oferă totul pe tavă.