Impactul recesiunii economice mondiale, restricţiile în finanţarea publică la nivel naţional sau local, întârzierile în aprobarea bugetului UE şi alte câteva probleme au fost menţionate de către statele membre ca obstacole în derularea programelor cu fonduri structurale europene. Spre deosebire de restul statelor, România a menţionat mai ales „distribuţia neclară a sarcinilor la nivel naţional, experienţa insuficientă, lipsa capacităţii administrative, atât la nivelul autorităţilor de gestionare, cât şi la cel al beneficiarilor şi procesele de reorganizare internă a administraţiilor publice“. Toate aceste date au fost trimise de mai marii României la Bruxelles. Autorităţile române sunt de părere că multe proiecte nu au fost întocmite corespunzător şi că moneda naţională s-a depreciat cu aproximativ 20% în perioada septembrie 2008 - ianuarie 2009. Cu alte cuvinte Boc&Co dau, din nou, vina, în mare parte, pe autorităţile locale care au fost responsabile în elaborarea proiectelor. Tot în perioada 2008 - 2009, „dragii“ noştri guvernanţi au schimbat de două ori caietele de sarcini şi modalităţile prin care autorităţile locale, în speţă, ar fi trebuit să le respecte pentru atragerea de fonduri structurale. În mai multe rânduri, primarii de comune au cerut Guvernului să „nu mai schimbe regulile în timpul jocului“, însă vocea lor nu a fost auzită. Cu toate acestea, acum, când a venit momentul să dea socoteală şi să raporteze care au fost motivele pentru care România nu a reuşit să atragă decât 14,1% din fondurile UE, situându-se pe penultimul loc, pe ultimul aflându-se Grecia, guvernanţii dau din nou vina pe autorităţile locale. Cei incriminaţi de guvernanţi au atras atenţia în nenumărate rânduri asupra faptului că nu au bani pentru a angaja şi pentru a ţine pe posturi oameni calificaţi. Mai mult, chiar dacă îi califică pe angajaţi, primarii spun că aceştia pleacă spre locuri de muncă mai bine plătite, neputând trăi cu salariile de mizerie pe care le-ar primi de la stat. Şi, pentru a remedia această situaţie, Boc&Co a decis să arunce în stradă peste 100.000 de funcţionari publici în perioada următoare.