PSD a decis să tragă de timp. Și ce câștigă? Maximum două săptămâni. Pentru că dacă nu votează primul guvern PNL, îl va vota în mod obligatoriu pe cel de-al doilea. De teama alegerilor înainte de termen. Și tot ajunge în opoziție. Prin urmare, care ar fi interesul social-democraților? Să tragă de timp, pentru ca eventual să mai prindă câteva firmituri din guvernare? Sau să-și reîncarce bateriile electorale din opoziție? Și asta cât mai repede. Ajutând guvernul Orban să se dea cu capul de pereți.

Observ cu stupoare cum staff-ul PSD se agață cu ghearele de putere. O putere pe care nu o mai poate deține decât foarte puțin timp. Și care, ținând cont de turnura pe care a luat-o electoratul, îi aduce mai multe prejudicii decât avantaje. În mod normal, strategii PSD, dacă-i mai au, ar trebui să realizeze că numărătoarea inversă e bine să-și ia startul cât mai curând. Chiar de săptămâna viitoare. Și să facă în așa fel încât guvernul Orban să treacă. Nu se vor mai întâlni ușor cu o asemenea șansă. În ciuda anunțurilor făcute, este posibil ca, în eventualitatea în care Iohannis va fi obligat să desemneze un al doilea candidat de premier, acesta să fie mai puțin nătărău. Și mai dispus să opteze pentru alte modele de miniștri. Și pentru un alt program. Între timp însă, PSD își blochează voluntar programul de recuperare al electoratului pierdut.

Eu unul, dacă aș fi pesedist, m-aș ruga ca lucrurile să continue exact așa cum au început. Iohannis să insiste cu cerbicie pentru dispariția unui partid politic legitim și constituțional, peneliștii și useriștii să zbiere în piețele publice ultimul slogan la modă - „Moarte PSD”, care înlocuiește strigătura „DNA să vină să vă ia” și, apoi, în Parlament, noul Executiv să se împotmolească. Și să se dea cu capul de pereți. Dovedindu-se incapabil să-și onoreze angajamentele electorale. Din acel punct zero, fiecare clipă ar putea să curgă în favoarea PSD. Și în defavoarea PNL. Și, în final, Iohanis va fi vulnerabilizat. Ceea ce nu înseamnă că prezidențialele vor fi câștigate vreodată de Dăncilă. Dar vorba doamnei Firea: PSD să facă bine să mai salveze ce se mai poate salva. Și să nu intre în depresie. Și să nu meargă la terapie de grup.

Așa că eu nu prea înțeleg de ce pesediștii, mai ales după ce au înfrânt în Senat inițiativa USR pentru alegerile în două tururi a primarilor și și-au măsurat astfel mușchii, mai ezită în a le ceda guvernarea celor care au votat moțiunea de cenzură.

Un argument ar putea fi că astfel întârzie adoptarea bugetului PNL. Este un argument greșit. PSD ar trebui să fie interesat ca PNL să-și prezinte bugetul dacă se poate mâine. Pentru că abia atunci se va dezlănțui iadul. Iadul în Parlament. Iadul în administrația publică locală. Iadul printre bugetari. Iadul printre pensionari. Iadul și iar iadul.

Dacă aș fi pesedist nici nu aș mai clipi de trei ori. L-aș lăsa instantaneu pe Orban să taie și să spânzure. Și să se ia de gât cu USR. Cu Barna. Și cu PMP. Cu Traian Băsescu. Și cu Pro România. Cu Victor Ponta. Și cu ALDE. Cu Călin Popescu Tăriceanu. Și, firește, cu UDMR. Cu Kelemen Hunor.