Un document emis la Guvernul României, mai exact la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, demonstrează, dacă mai era nevoie, lipsa de răspundere în abordarea subiectului securităţii populaţiei a unor instituţii publice (printre care faimoasa, de acum, Primărie a oraşului Năvodari) dar şi a guvernului liberal de la Bucureşti. Astfel, într-o adresă înregistrată la Primăria Năvodari pe data de 08 februarie a.c., dar care ar fi fost adresată inclusiv Autorităţii de Sănătate Publică (ASP) Bucureşti, ASP Constanţa, Comisariatului Gărzii de Mediu Constanţa (CGNM-CJ), se menţionează clar că “introducerea în circuit economic a produselor care conţin materiale radioactive” poate fi autorizată pentru “consum” sau “utilizare” de către populaţie cu aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice. Documentul ar putea explica agitaţia - ca stare de fapt - a “echipelor de zgomote” de la Garda de Mediu Constanţa sau de la Autorităţile din Sănătate (locale sau centrale) care, în ultimul timp, au încercat să minimalizeze gravitatea focarului radioactiv aflat în coasta oraşului Năvodari, la batalurile de fosfogips ale fostului Combinat de Îngrăşăminte Chimice. Sursele noastre susţin că documentul nu a fost redactat de Vilmos Zsombori (oficial, premierul Popescu-Tăriceanu a constatat încetarea mandatului acestuia pe 4 februarie a.c., iar înlocuitorul său la cîrma CNCAN a fost numit pe 13 februarie), ci de o persoană apropiată cancelariei sale. Aceleaşi surse susţin, însă, că ar exista o legătură strînsă între emiterea documentului şi plecarea lui Zsombori de la şefia Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, CNCAN. Cu o nepăsare criminală, guvernul liberal dă liber la “comerţul cu fosfogips”, cu toate că acest lucru este interzis la Năvodari, unde s-au constatat valori mari ale radioactivităţii din halde. Acelaşi guvern tinde să transforme o problemă naţională, cea a depozitelor de fosfogips moştenite din vremea regimului Ceauşescu, într-o uriaşă afacere imobiliară. Altfel spus, fosfogipsul, care este un produs radioactiv al procesului de fabricaţie a îngrăşămintelor chimice, ar putea fi utilizat, cu avizul Ministerului Sănătăţii Publice, inclusiv pentru construcţia locuinţelor. CNCAN, care este autoritatea nucleară supremă în stat, aruncă, practic, pisica în curtea doctorilor care, probabil, vor trebui să decidă dacă, de exemplu, cărămizile fabricate cu fosfogips pot produce, în timp, unele afecţiuni grave printre zidari sau locatari. Pe cale logică, şi italienii care sînt proprietarii societăţii Fertilchim Năvodari, dar şi Primăria Năvodari ar avea numai de cîştigat din acest ordin aiuritor. Hectarele batalurilor din Năvodari ar putea adăposti chiar o nouă zonă rezidenţială.

În alte state, fosfogipsul este stocat departe de circulaţia publică

Năvodari, adevărat rai al “mişculaţiilor” imobiliare sub administraţiile Dobre şi Calapod (la vremea respectivă, despre funcţionarii Viorica Mirea, Ion Dobre ş.a. s-au scris în presă mai multe articole) se poate pricopsi astăzi cu o nouă “translaţie” masivă a terenurilor şi cu apariţia spectaculoasă a unui uriaş cartier de vile la malul Mării, pe locaţia batalurilor de fosfogips. Mişcarea este, însă, mult mai amplă: reporterii “Telegraf” au descoperit că bataluri cu fosfogips există şi în alte localităţi din ţară (cum ar fi Bacău) şi, aidoma celor de la Năvodari, ocupă zeci de hectare în apropierea localităţilor urbane. De cînd a încăput, în ultimii ani, în gheara rapace a unor samsari cu firme imobiliare, care au construit mult şi grotesc pe petice de teren, Năvodari şi-a pierdut farmecul de orăşel curat şi îngrijit. Pentru că primarii Ion Dobre şi Tudorel Calapod au fost prea ocupaţi cu altceva (înstrăinarea unor terenuri, recuperarea altora), goana imobiliară a avut timp să distrugă “bariera de protecţie” ce trebuia menţinută între oraş şi haldele CICH şi a aşezat oraşul lîngă un adevărat “cuptor cu microunde”. Astfel, prin nepăsare criminală, sub nasul adormit al pretenţiosului birou de Urbanism al Primăriei Năvodari s-a născut un cartier de chirpic şi ciment, la doar 200-300 de metri de potenţiala zonă cu radioactivitate. În alte state, problema de la Năvodari nu ar fi fost tratată cu ignoranţa din România. Agenţia Americană pentru Protecţia Mediului Înconjurător (EPA), spre exemplu, a reglementat drastic fosfogipsul, încă din 1989: EPA interzice orice fel de utilizare a fosfogipsului (exceptînd cazurile de radionuclizi foarte mici) şi verifică riguros ca fosfogispul să fie depozitat departe de circulaţia publică (în 63 de depozite particulare, din 12 state diferite). De asemenea, EPA impune folosirea procedurilor de securitate specială pentru cei ce lucrează acolo şi monitorizează eventualele riscuri (produse de fosfogips) pentru mediul înconjurător,