Aşadar, a debutat campania electorală… De la 1 noiembrie, toată lumea este în priză. Atît politicienii, cît şi presa, au de traversat o lună calendaristică fierbinte, vorbind la figurat, pentru că, la propriu, meteorologii anunţă temperaturi în scădere. Însă faptul că se apropie iarna pare să-i preocupe mai mult pe alegători, decît pe viitorii aleşi! Cît despre actuala putere, despre care în curînd vom vorbi la trecut, putem spune că nu se mai sinchiseşte de nimic, în afara intereselor politice din campania electorală ce tocmai a început…

Într-adevăr, 14 dintre miniştrii cabinetului Tăriceanu candidează uninominal în diferite colegii din Bucureşti sau din ţară! Asta înseamnă, mai pe româneşte, că vreo două treimi din Guvern trag obloanele ministerelor şi pleacă în campanie. Nici nu vreau să mă gândesc ce haos administrativ va fi în România, în următoarele săptămîni. Dacă nici pînă acum, cînd guvernanţii mai stăteau, de bine, de rău, la serviciu, nu aveam sentimentul că ţara este guvernată, mă întreb ce se va întîmpla de acum încolo!? Scandalurile dintre preşedinte şi premier se vor accentua, iar neînţelegerile cauzate de conflicte de interese personale între membrii PD-L şi PNL vor ajunge la apogeu. De fapt, senzaţia de criză s-a instalat în România de cîteva luni. De cînd au început să se facă simţite şi efectele tăvălugului financiar inernaţional, această criză a luat proporţii primejdioase, ajungîndu-se la situaţia incredibilă de acum.

Cînd spun că România este neguvernată, nu mă refer doar la „neglijenţe administrative” ci, mai ales, la iresponsabilitatea unor ministere şi la lipsa unei politici naţionale coerente pe care ar trebui să o coordoneze primul ministru. Se vede că am ajuns aproape pe marginea prăpastiei. Mai multe categorii sociale şi profesionale sînt în pragul grevei generale, ceea ce va bloca funcţionarea statului. În timpul acesta, toţi bagă capul în nisip şi se fac că nu văd inflaţia sau şomajul care bat la uşă. Nimeni nu vorbeşte despre întreţinerile de bloc care vor deveni astronomice, nimeni nu a auzit de criza imobiliară şi aşa mai departe… Atunci ce vor spune în campanie membrii cabinetului Tăriceanu? Vor promite „marea cu sarea”, aşa cum a făcut Alianţa DA acum patru ani? Dar îi va mai crede cineva?

Mă văd nevoit să-i dau dreptate în mod public lui Cristian Diaconescu, aşa cum am mai făcut-o şi în alt editorial, în legătură cu afirmaţia recentă conform căreia guvernările de dreapta nu au politici financiare rezonabile şi administrează haotic ţara. Da! Aşa a fost şi pe vremea CDR-ului, aşa este şi acum… Cînd mă gândesc cîte iluzii ne-am făcut în urmă cu patru ani, îmi dau seama cît de fraieri am fost şi îmi amintesc de una dintre legile lui Murphy: „Tot ce începe prost, se termină şi mai prost!”