Din punctul meu de vedere, acest titlu defineşte starea de spirit a românilor, în momentul de faţă, şi explică, în egală măsură, rezultatele recentului sondaj INSOMAR. Emil Hurezeanu spunea, la o emisiune televizată, că americanii au expresia „strîns uniţi în jurul steagului”, pe care au folosit-o în timpuri de criză, în trecut, dar la care a recurs şi actualul preşedinte Obama, de curînd. Românii s-au adunat mai mult sub poala guvernului, judecînd după procentele recentului sondaj, decît sub poala preşedintelui, precum puii în jurul unei cloşte…

Aţi remarcat, probabil, strict subiectiv vorbind, atitudinea favorabilă pe care am avut-o faţă de noul guvern, încă de la instalarea sa. După realitatea pe care o dezvăluie actualul sondaj INSOMAR, înţeleg că şi eu mă pot număra printre cei 70% care au încredere în cabinetul Boc! La rîndul meu, cred şi eu cu sinceritate că acest guvern trebuie sprijinit, pentru că a rămas ultimul nostru colac naţional de salvare, în faţa crizei mondiale ce a intrat deja în România, ca un taifun care creşte în intensitate pe zi ce trece. A sosit momentul să uităm vechile dispute politice dintre PSD şi PD-L, aşa cum au făcut-o şi politicienii celor două partide, în momentul în care au intrat în această coaliţie. Iată că pesimiştii, care se temeau că social-democraţii şi democrat-lIberalii se vor „canibaliza”, s-au înşelat!

Apoi nu pot să nu remarc diferenţa de stil politic între actuala putere şi maniera de guvernare a Cabinetului Tăriceanu. Chiar dacă lucrurile s-au urnit mai greu, este de domeniul evidenţei că noua echipă ministerială pune lucrurile la punct foarte meticulos şi acordă o mare importanţă sindicatelor. Acest guvern abia a împlinit o lună, din cele o sută de zile „de miere”, dar s-a întîlnit cu partenerii sociali de mai multe ori decît au făcut-o liberalii timp de patru ani. Deşi noul proiect de buget pare să nu mulţumească pe nimeni, aşa cum se întîmplă de fiecare dată, în pofida faptului că întîrzierea sa i-a călcat pe nervi pe mulţi, el pare alcătuit cu multă chibzuinţă şi extrem de realist.

Ca să nu mai spun cît de uimit sînt de atitudinea lui Traian Băsescu şi de aprecierile social-democraţilor la adresa preşedintelui! Parcă nu-mi venea să cred, acum vreo trei zile, urmărindu-l pe vicepremierul Dan Nica la televizor, cum caracteriza prezenţele destul de dese ale lui Băsescu la şedinţele de guvern… Să recunoşti în public, atît de sincer, că vicleanul Băsescu, probabil cel de altădată, îţi inspiră sentimente de solidaritate şi te asigură de tot sprijinul său, fără să se amestece în hotărîrile pe care le ia guvernul, chestia asta mi se pare cel mai mare semn de schimbare?!!

Cu aproximativ 70%, atît sprijin parlamentar, cît şi încredere a populaţiei, să nu-i fie de deochi acestui guvern şi să dea Dumnezeu să ne scoată din apele tulburi ale actualei crize, în următorii patru ani…

POST SCRIPTUM - Demisia ministrului Dragnea, aflată în ultima clipă, nu-mi schimbă opiniile exprimate în acest editorial, chiar dacă voi reveni asupra evenimentului în următoarele zile.