Cel mai mare fotbalist român din toate timpurile, Gheorghe Hagi, împlineşte, astăzi, 48 de ani. Născut la Săcele (judeţul Constanţa) pe 5 februarie 1965, Hagi, care este mezinul familiei (n.r. - mai are două surori, Elena şi Sultana), a început să joace fotbal în curte, cu o vezică de porc. Mai târziu, bunicul său i-a confecţionat o minge din păr de cal, apoi, la vârsta de şase ani, mama sa i-a dăruit o minge din cauciuc. A păşit pentru prima oară la un club de fotbal în aprilie 1975, la FC Constanţa, unde a fost luat în primire de Iosif Bukkosi, primul lui antrenor. La vârsta de 11 ani, Hagi evolua în prima competiţie, “Cupa Speranţelor”, pentru ca în 1978 să fie legitimat la clubul de pe Litoral. Peste alţi doi ani a fost cooptat în proiectul “Luceafărul” - echipa naţională de juniori - pentru ca doi ani mai târziu, la vârsta de 17 ani, 7 luni şi 6 zile, să debuteze în Divizia A, în partida SC Bacău - FC Constanţa, scor 3-0. După numai un an, Hagi a debutat şi la echipa naţională, în mandatul lui Mircea Lucescu (0-0 cu Norvegia, la Oslo, pe 10 august 1983). Din 1983 a îmbrăcat tricoul echipei Sportul Studenţesc Bucureşti, echipă cu care a ocupat locul al doilea la sfârşitul sezonului 1984-85, iar evoluţiile tânărului internaţional au atras rapid privirea marilor cluburi de atunci, Steaua şi Dinamo. A ajuns la Steaua, pentru care a înscris golul victoriei din Supercupa Europei din 1987, câştigată de stelişti, cu 1-0, în disputa cu Dinamo Kiev, de la Monte Carlo. A rămas la Steaua până în 1990, când a plecat la Real Madrid pentru suma de 4 milioane de dolari, record care avea să fie doborât, oficial, abia în 2008, prin plecarea lui Ionuţ Mazilu la Dnepr Dnepropetrovsk. A evoluat în 223 de meciuri pe prima scenă, a marcat 141 goluri, a cucerit trei titluri de campion şi trei Cupe ale României, toate cu Steaua.

Hagi a fost de două ori cel mai bun marcator din campionatul României, în sezoanele 1984-85 şi 1985-86. Este unul dintre puţinii jucători care a evoluat de-alungul timpului la cele două mari forţe ale fotbalului mondial, Real Madrid (1990-1992, 19 goluri în 64 de meciuri) şi FC Barcelona (1994-1996, 7 goluri în 36 de meciuri). Golul de la jumătatea terenului din partida Osasuna - Real Madrid este un moment de vârf al carierei lui Hagi în Primera Division. În perioada 1992-94 a jucat în Italia, pentru Brescia. A decis ca finalul carierei să şi-l petreacă în Turcia, la Galatasaray Istanbul, unde a devenit un adevărat idol pentru milioanele de suporteri turci. În tricoul lui Galatasary, Hagi a jucat 167 de meciuri şi a înscris 78 de goluri, fiind considerat şi astăzi cel mai bun jucător străin care a evoluat vreodată în Turcia. În afara acestor cifre, Hagi a adunat patru titluri de campion şi două Cupe ale Turciei, o Cupa UEFA şi Supercupa Europei. Galata a fost clubul unde Hagi şi-a încheiat cariera.

Hagi a fost recordmanul absolut al echipei naţionale: cele mai multe banderole de căpitan, 124 de selecţii (nr. depăşit la acest capitol doar de Dorinel Muntenau - 134 selecţii) şi 34 de goluri (n.r. - golgeter all-time). Hagi a participat la trei ediţii ale Campionarului European (1984, 1996 şi 2000), precum şi la trei ediţii ale Cupei Mondiale (1990, 1994 şi 1998). După ediţia din 1994 a Cupei Mondiale, Hagi a ieşit al patrulea în ancheta anuală a revistei France Football, cea care acordă Balonul de Aur. La finele anului 1999, a fost desemnat fotbalistul român al secolului, iar în 24 aprilie 2001, sub titulatura Gala Hagi, i s-a organizat un meci festiv de retragere la care au participat 80.000 de oameni.

În 2009 a înfiinţat Academia de Fotbal care îi poartă numele (n.r. - o investiţie de aproximativ 15 milioane euro), reuşind în doar trei ani să câştige titluri naţionale la toate categoriile de vârstă. În 2012 a promovat pe prima scenă cu echipa de seniori a clubului, FC Viitorul Constanţa. „Fotbalul mi-a oferit satisfacţii foarte mari şi am considerat că este normal să întorc acest lucru“ a mărturisit Hagi.