Profesia de inginer electric diplomat i-a purtat paşii peste tot în lume, în 34 de ţări, dar, în urmă cu 11 ani, s-a îndrăgostit iremediabil de Constanţa, de frumuseţile naturale şi vestigiile istorice ale Dobrogei. Din 2002 şi până în 2005, de când a lucrat pentru Transelectrica, dar şi după ce s-a pensionat, inginerul german Hans Krauss vine frecvent la Constanţa şi poate fi găsit aproape tot timpul în „cea de-a doua casă a sa”, cum îi place să spună despre Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Acest lucru se întâmplă când nu îl însoţeşte pe bunul său prieten, arheologul Constantin Chera, în vreo periegeză arheologică sau când nu acordă vreun ajutor Societăţii de Explorări Oceanografice şi Protecţie a Mediului Marin Oceanic-Club, al cărui membru de onoare este, din 2008. În ambele cazuri, este însoţit de aparatul de fotografiat.

MUZEUL, A DOUA CASĂ „Muzeul de aici este ca o a doua casă pentru mine, de mai bine de zece ani. Îmi plac românii, iar aici, la muzeu, toată lumea mă cunoaşte, de la director până la cel mai mic angajat. Vin în fiecare an aici, la Sesiunea Internaţională Pontica, aduc muzeului documentaţie pentru secţia de numismatică”, a spus Hans Krauss. „Îmi place foarte mult natura din Dobrogea. De fiecare dată când vin aici, fac excursii, fac fotografii cu case vechi. Am fost şi în Delta Dunării. Îmi place şi Transilvania, dar la Constanţa mă simt cel mai bine”, spune inginerul.

„Am lucrat la Constanţa între anii 2002-2005, pentru Transelectrica. Am realizat instalaţii pentru staţiile din Constanţa. Atunci l-am cunoscut pe Constantin Chera, am devenit prieten şi l-am cunoscut şi pe Răzvan Popescu-Mirceni, de la Oceanic-Club. În cei trei ani am realizat fotografii, atât pentru Muzeul de Istorie şi Arheologie, cât şi pentru Oceanic-Club. Acum sunt pensionar şi vin, în fiecare an, la Constanţa, pentru a-mi vizita prietenii, îl însoţesc pe Titi Chera (n.r. Constantin Chera) la proiectele arheologice, mergem împreună la congrese internaţionale ştiinţifice, în Austria. În paralel cu această activitate, mă implic în proiecte sociale”, se prezintă Hans Krauss.

Primul proiect de acest gen l-a adus mai aproape de elevii de la Liceul Teoretic „George Călinescu”, printr-o importantă donaţie de carte în limba germană, ca un dar al şcolii din localitatea sa, Gorzke. „Între localitatea mea, Gorzke, şi Constanţa sunt 1960 de kilometri. Fac două zile pe drum până ajung aici”, precizează Hans Krauss.

ATENT ŞI LA PROBLEMELE SOCIALE „Au urmat şi alte proiecte, la Agigea, pentru copiii de la centrul din localitate, la Adamclisi, unde am adus jucării pentru copiii de grădiniţă, dar şi ajutoare pentru oamenii sărmani din localitate. De asemenea, de fiecare dată când vin aici aduc jucării pentru copiii de la Spitalul Judeţean Constanţa. Chiar ieri m-am întâlnit cu doctorul Florin Enache. M-am implicat în astfel de proiecte şi în Africa, timp de 15 ani, cât am lucrat acolo ca inginer”, a spus Hans Krauss. Săptămâna trecută, germanul care s-a ataşat de români a fost la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Constanţa, cu o donaţie de cărucioare şi cadre metalice pentru deplasare, dar şi haine, iar mâine va ajunge în Bărăganu. La Căminul pentru Persoane Vârstnice din Constanţa, însoţit de Carmen Faur, care l-a ajutat cu traducerea, Hans Krauss a fost impresionat de povestea bătrânilor, fiind întâmpinat cu un spectacol folcloric, realizat cu ajutorul soliştilor de la Cercul Militar Constanţa.

Hans Krauss nu gândeşte în stereotipuri, mai ales când este vorba despre români. „Eu am o inimă mare şi deschisă. În orice ţară sunt oameni buni şi oameni răi. Îmi place să-i cunosc pe cei buni şi să-i ajut”, conchide Hans Krauss, prezentându-şi filosofia de viaţă.