Acestea par să fie cuvintele cheie care definesc ceea ce s-a întîmplat în România, în ultima vreme. Unii ar putea spune, citînd din Legile lui Murphy: „Ceea ce începe prost, se termină şi mai prost”, cu referire la guvernarea de dreapta din acest mandat. Alţii sînt tentaţi să adauge: „Cine seamănă vînt, culege furtună” cu trimitere evidentă la măsurile recente luate de actualul guvern. Pentru cine are lucruri mai importante de făcut, decît să urmărească viaţa politică, efortul de a înţelege evenimentele ce se precipită, de la o zi, la alta, provoacă o veritabilă confuzie. Pentru cei care reuşesc să fie atenţi, totuşi, sentimentul de haos devine incontestabil.

Singura formaţiune ce are de cîştigat de pe urma acestei crize generale este PSD, deoarece principalul partid de opoziţie şi-a păstrat capul pe umeri şi luciditatea politică. Social-democraţii au avut inspiraţia să nu se amestece prea mult în bălăcăreala demagogică de acum. În vreme ce moftangii de la PD-L şi snobii de la PNL lovesc, prin declaraţii publice, de cîte ori au ocazia, în PSD, ca într-un sac de box, acest partid nu se alege cu nici o vînătaie electorală, pentru că ultimele luări de poziţie ale liderilor săi au fost mai coerente decît ale adversarilor politici. Citesc ziarele, mă uit la ştiri, dar nu-mi vine să cred cum se calcă pe bătături ceilalţi, cum se contrazic în declaraţii date peste noapte şi cum umflă gogoaşa demagogiei pînă la refuz. Economia românească ba „duduie”, cum spunea premierul, ba abia îşi mai trage răsuflarea, cum a lăsat de înţeles Vosganian… Guvernul ba este bogat, pentru că avem „cea mai mare creştere economică din Europa”, nu-i aşa, ba sărăceşte peste noapte, cînd vine vorba de mărirea salariilor cadrelor didactice! Cei de la PD-L contestă eforturile făcute de PSD, pentru a forţa guvernul să mărească pensiile, susţinînd că acesta ar fi fost şi proiectul lor, dacă nu erau daţi afară de la guvernare, uitînd intenţionat că fostul ministru Barbu dădea din colţ în colţ, acum doi ani, cînd venea vorba de pensii. La rîndul lor, cei de la PNL una spun şi alta votează, cum a fost cazul ministrului Adomniţei. În vremea asta, ambele partide îşi dau votul pe furiş, pentru mărirea pensiilor parlamentarilor… În toată această debandadă, chiar şi PC-ul este mai echilibrat, secondînd discret PSD-ul şi păstrîndu-şi calmul. Ce să înţeleagă prostul de la ţară dintr-o asemenea marmelada politică?

Deasupra tuturor, însă, preşedintele Băsescu se joacă, pur şi simplu, cu focul, dovedind o viclenie pe care i-am admirat-o, la momentul potrivit, dar care mă înspăimîntă uneori, cum este cazul acum. În pofida cererii pe care i-a transmis-o premierul sîmbătă, anume de a nu promulga legea votată în parlament, săptămîna trecută, cu privire la mărirea salariilor profesorilor, Traian Băsescu a lăsat să se înţeleagă că ar fi de acord cu această măsură. De ce? Pentru că împuşcă doi iepuri dintr-odată! Pe de o parte, le arată alegătorilor cît de generos este el, însă, pe de altă parte, aţîţă focul grevei generale a funcţionarilor publici, ce ar putea izbucni joia viitoare, fapt ce ar risca să provoace chiar şi căderea guvernului. Adică pohta ce-a pohtit Băsescu, de patru ani încoace…Fără scrupule, fără remuşcări, fără jenă.

Aşa a fost condusă ţara în această legislatură, iar consecinţele sînt haosul şi confuzia de astăzi!