Scriitorul de romane poliţiste Haralamb Zincă, care a încetat din viaţă în ziua de Crăciun, a fost înhumat ieri, la prînz, la Cimitirul Evreiesc din Capitală, în prezenţa văduvei sale, Stela, a fiului său, regizorul Andrei Zincă, şi a cîtorva zeci de rude şi prieteni.

Slujba de înmormîntare a fost oficiată, atît în iudaică, cît şi în română, după ora 12.00, la capela Cimitirului Evreiesc din zona Eroii Revoluţiei din Bucureşti. Printre cele circa 50 de persoane prezente la înmormîntare s-au aflat scriitorii Dorel Dorian, George Chirilă şi Ion Ochinciuc, care au luat cuvîntul pentru a vorbi despre prietenul lor Haralamb Zincă, precum şi Irina Cajal Marin, directorul de imagine al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Rudele şi prietenii au depus flori pe mormîntul lui Haralamb Zincă, iar familia regizorului Radu Mihăileanu a trimis o coroană.

Dorel Dorian a vorbit despre plecarea lui Haralamb Zincă pe front şi despre dorinţa acestuia ca, astfel, să-şi răzbune fratele decedat de tuberculoză. El a mai făcut trimitere şi la activităţile derulate de Zincă pentru a-şi putea susţine traiul, care au inclus şi munci extrem de grele, pe şantier. Potrivit declaraţiilor făcute de Dorel Dorian, Haralamb Zincă a absolvit Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu“, pe care a terminat-o în 1951, cu Diplomă de Excelenţă, şi a fost, ulterior, secretar general al Gazetei Literare.

Despre Haralamb Zincă a mai vorbit şi poetul George Chirilă, care a prezentat un omagiu din partea Uniunii Scriitorilor şi a spus că marele dispărut era „un suflet nobil“, care a avut o viaţă extrem de agitată şi a luptat pe mai multe fronturi pentru a izbîndi. „Avea incontestabil o inimă de aur“, a spus şi scriitorul Ion Ochinciuc, precizînd că, între el şi Haralamb Zincă, a fost o relaţie de prietenie specială şi că nu au concurat niciodată, deşi cărţile lor „se aflau pe aceleaşi rafturi din librării“.El a ţinut să sublinieze şi calităţile cele mai remarcabile ale lui Zincă şi anume faptul că acesta era un om „respectuos, înţelegător, de o rară delicateţe sufletească“. Calităţile lui Haralamb Zincă au fost apreciate şi de Nicolae Manolescu, critic literar şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR), şi de Horia Gîrbea, directorul de imagine al USR.

Nicolae Manolescu a declarat că volumele lui Haralamb Zincă, care povestesc istoria zilei de 23 august 1944, atît prin prisma documentelor cît şi prin prisma observaţiei directe, „rămîn unii din martorii cei mai credibili ai unor evenimente de care s-au legat, mai tîrziu, diferite legende şi basm“. Criticul literar a menţionat că respectivele romane au fost publicate relativ tîrziu, în anii \'70-\'80, dar acestea sînt un adevărat obiect de studiu pentru cei care vor să afle adevărul despre sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Haralamb Zincă, pe numele său real Hary Isac Zilberman, a încetat din viaţă de Crăciun, la vîrsta de 85 de ani, după ce, de-a lungul carierei sale scriitoriceşti, a îmbogăţit literatura română cu numeroase romane poliţiste şi de spionaj. Hary Isac Zilberman s-a născut pe 4 iulie 1923, la Roman. El s-a impus în literatura română ca un adevărat clasic al literaturii poliţiste, fiind autorul a peste 50 de cărţi poliţiste şi de spionaj, dar şi a unor cărţi-document. Haralamb Zincă a primit, în 1971, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi, în 1976, Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Prin felul lor de a fi şi de a acţiona, eroii lui Haralamb Zincă sînt comparabili cu cei din romanele Agathei Christie. Printre romanele scrise de Zincă se numără: „Moartea vine pe banda de magnetofon“ (1947), „Şi a fost ora H“ (1971, premiată cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), „Dragul meu Sherlock Holmes“ (1977), „Ultima noapte de război, prima zi de pace“ (1985), „Noaptea cea mai lungă“ (1986), „Marea confruntare“ (1987), „Fiecare om cu clepsidra lui“ (1988), „Revelion \'45“ (1989), „Spion prin arhive secrete“ (1993) şi „Moarta mirosea a Christian Dior“ (1997).