După ce, luna trecută, s-a „plimbat” cu Orient Express-ul la Praga, Harry Tavitian va cânta, din nou, pentru fanii de acasă, nu oriunde, ci în Vama Veche. Întâlnirea va avea loc vineri, de la ora 22.30, la Bibi Bistro, un loc de care jazzmanul constănţean este legat afectiv. „Mă bucur că sunt reluate concertele la Bibi Bistro. La sfârşitul anilor ’90, aici au fost primele concerte live din Vama Veche. Bibi (arhitectul ploieştean Sorin Rădulescu), patronul de atunci al terasei, a reuşit să organizeze, apoi, patru ediţii ale BB Jazz&Blues Festival. Erau foarte puţine astfel de festivaluri, în România. Am participat la prima ediţie - în anul 2000 - şi la următoarele şi pot să vă spun că atmosfera era extraordinară. Publicul, alcătuit atât din vamaioţii de atunci, cât şi din fani veniţi special din Constanţa, era de foarte bună calitate”, îşi aminteşte Harry.

După un deceniu, pianistul de origine armeană care a văzut lumina zilei la malul mării revine în Vamă cu un repertoriu variat, alcătuit din piese proprii - impregnate de influenţele folclorului românesc şi armenesc - şi din prelucrări după teme din jazz-ul clasic, gospel şi blues. Concertul este sprijinit de Fundaţia Phoenix, iar preţul unui bilet este de 15 lei.

Şi pentru că vara, artiştii nu au vacanţă, şi în luna august, programul lui Harry Tavitian se anunţă a fi deosebit de încărcat. Pe 8 august, alături de percuţionistul Cserey Csaba, jazzmanul va cânta la Zilele Municipiului Miercurea Ciuc, iar pe 26 august, va fi prezent la Festivalul „Peninsula” de la Târgu Mureş. De asemenea, pe 18 august, cel pe care criticul austriac Richard Schuberth îl încadra „printre pianiştii extraordinari care au iniţiat şi au desăvârşit „noul jazz est-european”, va susţine un concert la Vălenii de Munte, la Universitatea de Vară „Nicolae Iorga”, unde îl va avea ca invitat pe poetul Mircea Dinescu.

Harry Tavitian s-a născut la Constanţa, din părinţi armeni, dedicându-se studiului pianului clasic de la vârsta de şase ani. Absolvent al Academiei de Muzică din Bucureşti, pianistul a jucat un rol activ în fenomenul care a dus la apariţia şcolilor naţionale de jazz din estul Europei, în ciuda izolării politice a României din anii comunismului. Stilul său, născut din sinteza între free-jazz şi tradiţia spaţiului spiritual căruia îi aparţine, este unic, rădăcinile sale armeneşti fiind evidente în muzica pe care o compune şi o promovează în ţară şi peste hotare.