În timp ce unii oameni și chiar reprezentanți ai autorităților locale consideră că existența unei rețele de canalizare la sate nu este absolut necesară, sunt locuri în care lipsa unui asemenea sistem modern poate avea consecințe grave. Poate sună exagerat, dar, dacă mizeria din bătrânele haznale sau din fosele septice impropriu construite ajunge în pânza freatică, apa de la robinet, cea pe care o bem și cu care ne spălăm, poate deveni toxică. O situație asemănătoare există și în comuna constănțeană 23 August. Din 2011, administrația încearcă să instaleze un sistem de canalizare, dar proiectul a rămas în așteptare. Marea problemă este că impuritățile care se infiltrează în pământ afectează izvoarele subterane ale lacului Tatlageac, principala sursă de apă pentru comunitate. „Dacă nu instalăm canalizarea cât mai repede, în următorii ani nu vom mai avea apă curată. Nu numai noi vom avea de suferit. Lacul Tatlageac reprezintă o sursă importantă de apă pentru 80.000 de locuitori, din 23 August, Pecineaga, Costinești, stațiunile din sudul litoralului și o parte a orașului Mangalia”, a spus primarul Mugurel Mitrana.

AȘTEPTARE În 2009, autoritățile locale au încercat să acceseze fonduri europene pentru a acoperi costurile pentru instalarea rețelei, costuri care ajung la 21 de milioane de lei. Pentru că proiectul nu a fost eligibil, din cauza prețului mare, administrația a căutat fonduri din alte surse. În 2011, proiectul a fost depus la Guvern, iar de atunci lucrurile au stagnat. „Proiectul a rămas în așteptare. Probabil că suntem mai puțin norocoși. Ideea e că trebuie să rezolvăm situația cât mai repede pentru că, altfel, lacul Tatlageac riscă să se transforme într-un focar de infecție”, a mai spus primarul. Deocamdată, tot ce au obținut autoritățile locale sunt promisiuni, care, însă, sunt inutile în lipsa acțiunilor concrete. „Suntem descurajați de faptul că nu se mișcă lucrurile. Sperăm, totuși, să primim sprijin înainte de a fi prea târziu”, a afirmat Mitrana.