Cât se poate de amuzată formula pe care a găsit-o un jurnalist de la „New York Magazin\" spre a atrage atenţia asupra propunerilor sale pentru ediţia 2010 a Oscarurilor. El şi-a intitulat materialul „Nouă filme în cursa acestui sfârşit de an: Hei, Oscar, uită-te la mine\". L-am putea şi noi parafraza, dacă nu în formula „Hei, Oscar, uită-te şi la România\", poate în una mai directă: „Oscarule, să nu pierzi din vedere filmul românesc\" sau „Hai, nenea Oscar, uită-te mai bine la ‘Poliţist. Adjectiv’ şi la Corneliu Porumboiu. Şi, mai ales, nu uita că ai ratat să-i acorzi statueta lui Cristian Mungiu. Poate că a venit timpul, domnilor academicieni, să îndreptaţi o greşeală\".

Pare destul de simplu să rezolvăm problema cu asemenea invocări. Luând lucrurile în serios, nu aş crede că suntem, totuşi, prea departe de a spera foarte mult din nou, însă, de astă dată, parcă prudenţa se ţine mai aproape de înţelepciune. Aşa că ne vom rezuma să consemnăm unele reacţii de presă.

Mai multe publicaţii de peste Ocean sunt favorabile filmului românesc. Prin vocea autorizată a lui A. O. Scott, de pildă, un critic cunoscător al cinematografiei noastre (a fost la Bucureşti, a scris despre filmele tinerilor cineaşti văzute la Cannes), „New York Times\" atrage atenţia asupra unui candidat serios. Citându-l pe criticul american, e de remarcat noutatea adusă de Porumboiu, care face un subiect de „thriller\" din „pasiunea specială pentru semantică\", înlocuind, am zice, scenele clasice, presărate cu împuşcături şi urmăriri, cu o „foarte tensionată\" „şedinţă de citire a dicţionarului\". Nu-i scapă parodierea ca „exerciţiu intelectual subversiv\". „New York Post\", dimpotrivă, vede în „Poliţist. Adjectiv\" un „antithriller\", desfăşurat într-un ritm la fel de lent precum birocraţia românească. Un fel de a spune că, de fapt, „Comunismul a dispărut, dar spiritul lui trăieşte\".

Anul 2009 se încheie cu această speranţă, la un posibil Oscar, dar sunt şi alte ierarhii de luat în seamă. „The Telegraf\" a plasat „Moartea domnului Lăzărescu\" pe locul al treilea într-un top al celor mai bune 100 de filme ale deceniului. La rândul lui, „The Times\" îi acordă Palme d\'Or-ului lui Cristian Mungiu un onorant loc 14, de asemenea dintr-o sută de filme de referinţă ale deceniului. Mergând mai departe cu bilanţul, să reamintim Premiul Lumière acordat recent „Concertului\" lui Radu Mihăileanu, ceea ce întăreşte şansele lui la César-urile de anul viitor. Apoi, cu gândul la Oscar, am uitat cele două premii importante obţinute de filmul lui Corneliu Porumboiu la Un Certain Regard.

Nu se poate încheia anul fără a remarca revenirea altui autor important la Cannes, Cristian Mungiu, al cărui grupaj din „Amintiri din Epoca de Aur\" a prilejuit intrarea pe agenda festivalului a unei pleiade de foarte promiţători autori de cinema: Ioana Uricaru, Hanno Hoffer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu. În 2009, într-o secţiune a filmelor-eseu, România a fost prima oară reprezentată la Cannes, dintr-un total de doar zece titluri, cu „Cea mai fericită fată din lume\" de Radu Jude.