Fostul cancelar german Helmut Kohl, arhitectul reunificării Germaniei, a recunoscut că nu ar fi câştigat niciodată un referendum pentru adoptarea euro în ţara sa şi a spus că a acţionat ca un dictator, pentru a obţine introducerea monedei comune, relatează EUObserver. Într-un interviu din 2002 dar publicat abia recent, ca parte a unei teze de doctorat scrise de jurnalistul Jens Peter Paul, Kohl a afirmat că ”ideea din spatele euro a fost evitarea unui alt război în Europa; statele cu o monedă comună n-ar fi iniţiat niciodată un război, unele împotriva altora. O monedă comună este mai mult decât o monedă cu care plăteşti”. Kohl a reamintit că preşedintele francez, Francois Mitterand şi alţi lideri europeni ai vremii i-au cerut în mod repetat să pună în practică ideea monedei unice, care nu era foarte îndrăgită în Germania. ”Ei credeau - şi aveau dreptate - că dacă Germania nu adoptă euro, nimeni nu o va face. Iar despre situaţia Germaniei au spus: dacă Helmut Kohl nu o pune în aplicare, nimeni altcineva nu o va face. Deciziile au rezultat din această atitudine esenţială”, a spus Kohl. Una din aceste decizii a fost să nu demisioneze pentru a-l lăsa pe popularul ministru de Interne, Wolfgang Schauble, să devină cancelar la alegerile din 1994. Schauble, care este în prezent ministru de Finanţe în Guvernul condus de Angela Merkel, nu ar fi fost capabil să forţeze ideea adoptării euro, a spus Kohl.

Cancelar al Germaniei între 1982 şi 1998, Kohl a spus că i-a luat ani pentru a construi încrederea şi capacităţile de negociere pentru a convinge alţi lideri europeni de ideile sale şi de a le promova. ”Şi a dat roade, spre exemplu, prin banca de la Frankfurt”, a spus Kohl, cu referire la concesiile făcute de Franţa şi Marea Britanie de a permite ca sediul Băncii Centrale Europene să fie la Frankfurt. În contextul în care partidele politice erau în favoarea menţinerii mărcii germane şi chiar şi creştin-democraţii din care făcea parte erau temperaţi faţă de ideea monedei euro, Kohl a spus că un referendum asupra acestei chestiuni ar fi fost o cauză pierdută. Şansele ar fi fost de şapte la unu împotriva monedei euro, a povestit Kohl. Opoziţia social-democrată nu ar fi ieşit în faţă împotriva ideii, însă nici nu ar fi intrat pe câmpul de luptă în favoarea euro, cu siguranţă nu. În plus, germanii din fosta RDG, proaspăt reunificaţi cu cei din RFG şi fericiţi că şi-au recăpătat marca, nu ar fi votat niciodată pentru abandonarea din nou a monedei naţionale în favoarea unei noi monede europene. ”În cele din urmă, democraţia reprezentativă poate avea succes numai dacă cineva se ridică şi spune: aşa stau lucrurile. Îmi leg existenţa de acest proiect politic. Apoi există o serie întreagă de persoane din partidul tău care spun: dacă el cade, cădem şi noi. Iar atunci nu este vorba de euro - este o filosofie de viaţă. Îmi doream să introduc euro deoarece pentru mine însemna ireversibilitatea dezvoltării europene. Pentru mine, euro a fost sinonimul pentru mersul înainte al Europei”, a adăugat el. Kohl a recunoscut însă că pentru a da viaţă acestei idei, a fost ca un dictator.